Plec în vacanţă. În sfârşit. Mereu mi se pare că plec prea târziu. În fine, nimic nou sub soare (pentru mine, cel puţin)... plec la Letze. Aşa-mi place să-i zic Luxembourg-ului. Mi se pare mai haios. =D Letzeburg, Luxembourg, Luxemburg, Lux, Letze.
Lux sună cocălăresc.
- Unde plec în vacanţă?
- La Lux.
Letze sună mai haios.
- Unde pleci în vacanţă?
- La Letze. ;3
Oh, am început să bat câmpii. Partea bună e că măcar mă mai plimb. Nu o să stau în băşina aia de ţară toată luna August (şi o parte din Septembrie). Măcar mă mai duc şi pe la Paris, Viena, Praha. =P Vin cu poze, desigur. Pentru că ador pozele. Oricum, plec poimâine, deci s-ar putea să mai scriu un post.
În fiecare vacanţă intervine aceeaşi ceartă între mine şi părinţii mei: „Emi, de ce stai aşa mult la calculator?” mă întreabă ei. Şi eu le răspund „Pentru ca n-am altceva mai bun de făcut”.
După care îmi spun să mă plimb pe afară. Ies în curte. Nu durează mult că încep sa mă plimb în cercuri ca o nebună. Stau jos. Mă pişcă un ţânţar. Înjur. Tataie îmi spune să nu mai înjur. Înjur din nou în gând. Mă mai pişcă vreo cinci. Încerc să-i ignor. Vine frate-meu şi toarnă apă peste mine. Intru în casă înjurând.
Mă aşez frumos pe scaunul din faţa calculatorului şi mama îmi spune să o ajut să-i facă pierul lui frate-meu. Nu sunt atentă şi îl ard. Îmi iau înjurături.
Plec şi mă pun la TV. Vine tata şi mă dă la o parte că-i meci. Mă uit şi eu la meci, dar de pe jos. Vine frate-meu şi închide TV-ul pentru că nu-i place fotbalul. Îşi ia înjurături.
Acesta ar fi scenariul dacă i-aş asculta.
Post de umplutră, daţi-mă în judecată.
Cea mai bună melodie de pe albumul nou - "Bionic". După părerea mea, albumul ăla e plin de sex, ca şi single-ul care se presupune că l-a promovat ("Not Myelf Tonight"). Albumul nu a avut cel mai mare succes din lume, trebuie să spunem. De fapt, cred că în acest moment consumă 35% din rezerva umanităţii de şerveţele pentru că după ce a făcut atâta tam-tam, nu a ajuns decât la 111.000 de exemplare vândute în prima săptămână.
Da, asta mi-am luat.
Nici nu ştiu dacă am fost ocupată cu ceva, de fapt. Mai mult m-am plimbat aiurea prin casă, m-am plâns că-s ocupată dar de fapt voiam să fac ceva fără să am vreun chef. Mereu mi se întâmplă asta. Până când, într-o zi m-am gândit să citesc Gazda.
Unii s-au uitat ciudat la mine.
- EMI?! STEPHENIE MEYER?! TWILIGHT!!!
Cam asta a fost reacţia majorităţii...
Ideea e că n-am nimic cu autoarea. Dacă a dat-o în bară - cel puţin pentru mine - cu prima carte (trilogie, na), nu înseamnă că nu îi ai acord o a doua şansă. Şi culmea culmilor, am adorat acea carte!
Stăteam cu ea deschisă la mijloc şi ţipam
- HAI ODATĂ! SĂRUTĂ-L FATĂ PROASTĂ!
Mda.
Am schimbat template-ul din nou.
M-am gândit că ăla era prea dark şi suntem la începutul verii şi n-am chef de emoism lol.
Cred că m-am schimbat. În bine, sper. Nu mai sunt lipită de eternii blugi. M-am săturat. Nu vara asta! De data asta voi da undă verde fustelor şi rochiilor. =) Nu ştiu ce m-a lovit, dar parcă am început să văd lumea prin alţi ochi.
Poate e din cauza vacanţei. Din cauza liceului?
În sfârşit a scăpat de gimnaziu, şi acum - normal - a altă problemă. Nu ştiu la ce profil să dau. Am promis în stânga şi în dreapta că ba stau cu X-ulescu în bancă, ba mă duc la Mate-Info, ba la bilingv Engleză, ba la Ştiinţe ale Naturii, etc. Cred că le voi pune pe toate, în ordinea mediilor, într-un final.
În fond, am 9.88 media de admitere. Nu sunt un geniu, dar măcar am din ce alege. Şi dacă nu-mi convie, mă car dracu la alt profil, ce atâta filosofie?
Apropos... aţi observat noua modă? În loc de cratimă mai nou avem punct. Înainte a fost apostroful. Mă întreb ce urmează. Paranteză?
Trebuie să recunosc că a 5-a arată binişor. Poate până fac 50 de ani or să-mi zică nepoţii "bunica analfabetă" pentru că nu voi mai putea citi româna...
Atunci când toate merg perfect, să mă aştept la ceva oribil.
Am prea mulţi ciorapi sub pat.
Poate ar trebui să renunţ să mai dau cărţi în stânga şi în dreapta.
Nici acum nu am primit cartea înapoi de la profesoară.
Mi-e jenă s-o cer înapoi.
Numărul de ore petrecut să te machiezi este direct proporțional cu numărul de ore petrecut să te demachiezi în baie când te prinde profa.
Unii oameni sunt ori lenţi la minte, ori pur şi simplu înapoiaţi.
Iar alţii ar trebui să renunţe la tactica "pasivistă" de comunicare.
Chestiile ăstea-s la modă.
Weekend-ul a trecut mult prea repede. Poate ar trebui să învăţ să mă organizez mai bine. Dar degeaba spun ăstea, pentru că orice aş face tot sfârşesc în aceeaşi dezordine pe care o iubesc. În 20 de minute ar trebui să fiu pe drum la şcoală, dar eu sunt încă în pijama, ascult o melodie stupidă şi scriu pe blog. Nici n-am mâncat.
Ieri au venit unele de la Avon şi ne-a învăţat să fim femei (lol?). Au luat fetele de la 2-3 clase şi le-a adunat ca să le bage în cap chestii gen:
Paşi pentru îngrijirea tenului:
x. Curăţare x. Tonifiere x. Îngrijire (LOL!)
Adică aceleaşi prostii pe care le auzim în fiecare reclamă la Garnier, Nivea, Clean&Clear, etc. Şi mai au şi tupeul să arate feţe perfecte care cu siguranţă nu arată aşa datorită produselor minune de la Avon. Pe Geoană l-am scuzat când a făcut poză cu nişte elevi şi a răspândit-o prin şcoli (tata încă mai are vreo 200 prin portbagaj), dar când vii la fete de 14 ani să le spui cum să se machieze e stupid.
Ca să nu mai menţionez tombola. Trebuia să completăm cu numele, numărul de telefon, e-mail, adresă, etc. Eu credeam că le trebuie adresa ca să ia toate căcaturile ălea şi să-ţi trimită premiul. Dar nu, au înmânat premiul pe loc, iar adresele fetiţelor fraiere a rămas la ei, la fel şi numărul de telefon şi adresa de e-mail, ca să ne trimită patru mii de reclame prin poştă, să ajung să înot prin ele, să mă sune în fiecare zi ca să vin la sediul lor şi să asist la o "şedinţă de make-up", să îmi spameze toată căsuţa de e-mail, ş.a.m.d.
Am devenit obsedată de ceasuri şi maşini, apropos.
Totul a început cu faptul că nu mai aveam chef să întreb lumea cât e ceasul, şi că-mi era lene să mai scot cărămida din buzunar. Aşa că i-am spus lu' mama că vreau ceas. Şi mama a spus că n-are chef să plece să suporte fiţele mele cu privire la calitate, firmă, mărime, etc, aşa că mi-a dat un ceas vechi de-al ei să-i pun baterie şi curea nouă. Şi nu numai că am scăpat cu 20 de roni, dar m-am uitat prin vitrine şi am văzut că un ceas de aceeaşi firmă costă ridicol de mult (am văzut şi unul cu 2900 RON, lol).
În fine, tot în pijama sunt şi mai sunt 5 minute, azi dau lucrare la istorie şi ieri mi-am adus aminte. Ah, ieri am mai dat o teză la mate şi am calculat că dacă iau 4 îmi iese media 9. :)
Observaţi ceva nou, aşa-i? Ei, din motive stupide cum ar fi cel că marele deştept al pământului s-a plâns că numărul "1412" e prea greu de reţinut, şi pentru că am văzut că mulţi au început să-l încurce pe 4 cu 2 (=_=), a trebuit să-mi schimb adresa.
Probabil se vor uita mai mulţi urât la mine că le e lene să schimbe asta şin blogroll, dar dacă nu vor să mă scoată şi punct. E mai uşor să dai copy/paste decât să te chinui prin toate mesajele de "eşti sigur?" când ştergi ceva.
Că tot veni vorba, am un banc destul de interesant, pe care l-am spus multora, dar care erste pe atât de amuzant, pe atât de adevărat:
Un elicopter zbura deasupra oraşului Seattle.
La un moment dat, vremea se înrăutăţi brusc.
Un fulger lovi elicoperul şi pilotul hotărî că trebuie să aterizeze de urgenţă.
Dar, din cauza ceţii dese şi a ploii, drumul spre aeroport era imposibil de găsit.
Deodată, pilotul zări o clădire înaltă şi zbură înspre ea.
Ajuns în apropierea clădirii, pilotul scrise, de mână, un mesaj, pe o tăbliţă, către oamenii din zgârie-nori: "Unde mă aflu?".
Răspunsul acestora: "Te afli într-un elicopter!".
Imediat după ce a primit acest răspuns, pilotul s-a îndreptat exact spre aeroport şi a aterizat în siguranţă deplină, deşi nu vedea nimic afară.
Odată ajunşi la sol, copilotul îl intrebă:
Copilotul: - Cum de ai reuşit să-ţi dai seama unde e aeroportul? Oamenii aceia ţi-au spus doar că eşti în elicopter şi nu poziţia ta, faţă de aeroport!
Pilotul: - Oamenii aceia puteau să fie doar în clădirea Microsoft. Numai de la Microsoft poţi primi răspunsuri corecte din punct de vedere tehnic, dar fără niciun fel de utilizare practică!
Este imposibil să fi utilizat Windows şi să nu vă fi lovit de una din ferestrele care spun că ceva e în neregulă şi îţi sugerează să faci ce ai făcut de 400 de ori înainte fără vreun rezultat. Uneori sunt utile, dar până la urmă sunt mai multe inutile decât utile. Singura soluţie în aceste cazuri este Gugăl. Gugăl, care din câte am văzut are şi o religie mai nou. Tare.
Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme sunt tot mai nemulţumită de lumea în care trăiesc. Îmi doresc uneori să nu fi prins timpurile acestea. Îmi doresc să fi trăit undeva prin anii 1800. Sunt mai atrasă de trecut decât de viitor. Nu vreau alte invenţii, nu vreau maşini zburătoare şi nici pat care se face singur. Am impresia că vom deveni din ce în ce mai leneşi, obişnuiţi cu indeea că maşinile sunt create pentru a munci în locul nostru, iar noi vom dormi bine-mersi toată ziua.
Ba chiar mă gândeam, stând frumos şi încercând să mă feresc de ploaie într-o staţie de autobuz, că acele mici maşinării galbene au distrus un post de muncă. Acum tot ce trebuie să facem este să băgăm moneda şi primim biletul, fără alte discuţii. Nu-i putem cere ajutorul, dacă suntem călcaţi de autobuz şi şpferul fuge repede, strada e pustie, nu va suna la 112 pentru noi.
Îmi amintesc de un film, numit Idiocracy. În acel film oamenii aveau WC în fotoliu, se uitau la fotbal 23,5/24, mizeria era peste tot, şi nu mai ştiau altceva decât să pornească TV-ul.
Dacă mă gândesc bine, chiar vi-l recomand. Minunaţi-vă de frumoasele preziceri asupra viitorului nostru!
Propoziţia asta este foarte des întâlnită, dar de cele mai multe ori formulată diferit. Unii mai adaugă faptul că până şi câinii la noi mănâncă mai bine decât "ăia", alţii clarifică propoziția adăugând "ăia din Africa". Ieri seară am avut o mică discuţie cu mama (care bineînţeles s-a transformat într-o ceartă ar zice unii judecând după tonul pe care îl are mama când e contrazisă) în privinţa acestei afirmaţii.
Nu pot spune că mă doare-n dos de ei. Dar nici nu obsedez lumea cu asta. Şi mama, am observat, este cam obsedată de ideea că ăia mor şi noi râdem. Eu nu am râs vreodată de ei, şi nici nu cred că sunt prea mulţi care o fac. Majoritatea nici nu se gândesc la ei.
Dar, de fapt, cine sunt ei?
Ei, vă spun eu, sunt toţi cei care mor de foame. Nu ne referim la o persoană anume. Folosim pronumele doar pentru a da impresia că ştim, că am şi trăit printre ei, că i-am văzut cum cad din picioare că n-au apă. Dar nu. Din pură lipsă de informaţie spunem ei. Ei sunt şi oamenii din Europa care mor de foame. Ei sunt şi cei din Asia care mor de foame. Ei sunt toţi cei care mor de foame, până şi cei care şi-o fac cu mâna lor (greva foamei, spre exemplu).
Mă doare capul de la atâta gândit negativ, poate voi continua altă dată, dacă vreţi puteţi continua voi (xD), şi vreau să trec la alt subiect.
Ieri am cumpărat revista COOLGirl. Mi-am jurat că nu o mai cumpăr după ce mi-au demonstrat câtă prostie poate exista în societate. Ce, mă rog, au făcut de m-au călcat aşa pe nervi? Simplu: le început este o rubrică, cu ce este "in" şi cu ce este "out". Mă uit din curiozitate pe acolo. La început erau chestii chiar interesante, idei frumoase pentru un outfit drăguţ. Dar după ce că şi aşa suntem expuşi la o mulţime de prostii prezentate de proşti, s-au gândit ei ce s-au gândit... ce să fie "in"? Şi aşa au obţinut rezultatul: ESTE "IN" SĂ VEZI AVATAR.
Dacă ar fi fost revista mea şa fi călcat-o în picioare. Pentru numele lui Dumnezeu, este un film! Cum poţi fi catalogat drept "înăuntru" sau "afară" după un rahat de film!? Eu l-am văzut înainte să devină lumea atât de obsedată de el, şi trebuie să recunosc că pe atunci îmi plăcea. Şi aşa, iarăşi, pentru a mia oară, ajung să urăsc un lucru pentru că lumea este obsedată de acel lucru. Nu, cred că adevărul este că sunt obosită. Sunt plictisită de isterie.
Ohh cât negativism.
P.S.: Nu-nţeleg ce are FF-ul de îmi tot subliniază două din trei cuvinte corecte... >.>
Trebuie să recunosc că mereu m-a scos din sărite curiozitatea fratelui meu.
Dacă am ceva în mână, trebuie să ştie ce e acel lucru, de unde l-am luat, ce pot să fac cu el, ce nu pot să fac cu el, de ce îl am în mână, de ce pinguinii nu zboară deşi sunt păsări, etc. Câteodată ţip la el, câteodată rămân calmă şi câteodată îl întărât mai tare, ignorându-l. Şi eu eram curioasă când eram mică, recunosc. Dar nici chiar aşa. Nici nu mai pot să respir că mi-e teamă că mă întreabă ce cantitate de aer respir. Nu m-aş mira...
Pe când cea de copil este scuzabilă, mai este una care mă calcă pe nervi - cea prefăcută. Atunci când ţi se întâmplă ceva rău, de exemplu, şi un om pe care l-ai văzut de 2 ori în toată viaţa se aşează lângă tine şi te întreabă:
- S-a întâmplat ceva rău?
Partea mai complicată este că nu e chiar prefăcută. Într-adevăr, oamenii sunt curioşi, dar într-un mod negativ. Se prefac a-ţi fi prieteni doar pentru a afla ce merge prost în viaţa ta. Când câştigi la loto nici nu te bagă în seamă. Se hrănesc, parcă, cu nenorocirile tale, şi uneori se dau şi mari că aa, ce bine le e lor. Că dacă părinţii tăi ar fi fost fideli unul celuilalt ca ai lor, poate nu s-ar fi despărţit.
Cam din aceeaşi categorie fac parte curioşii care nu au despre ce vorbi. Eu sunt obişnuită să râd mereu, să mă doară undeva de probleme, ca de fiecare dată când intru-n clasă să spun ceva amuzant, să ironizez ceva, orice provoacă râsete sau interes. Dar când pur şi simplu sunt obosită şi intru-n clasă fără să spun ceva, doar aşezându-mi ghiozdanul unde-i locul şi luând loc în linişte, peste câteva minute se găseşte cineva să mă întrebe
- Dar Emi, ce-ai? Eşti supărată?
Nu ştiu la ce se aşteaptă acele persoane, probabil să le sar în braţe plângând, dar nici în ruptul capului n-aş face aşa ceva. Dacă sunt supărată îşi vor da seama şi fără să întrebe. Pur şi simplu, nu au ce spune, cred că dacă nu râd la un rahat de glumă sunt supărată şi că mi-am plănuit sinuciderea peste două zile. Când văd că glumele/poveştile lor nu prind, când văd că sunt singurii care râd, întreabă dacă sunt supărată. Nici nu stau să se gândească o clipă că poate sunt doar obosită, poate mi-e rău, poate mi s-a blocat faţa aşa, sau, cea mai probabilă soluţie: am fost asediată de glume nesărate.
O clipă.
...de ce ar trebui să se trezească ei pe post de maică-mea dintr-o dată? Nu înţeleg de ce se cred din senin aşa importanţi. Nu înţeleg cum de ei nu înţeleg că motivul pentru care nu i-am întrebat niciodată cum se simt e pentru că mereu voi da impresia de falsă păsare, ca să-i zic aşa, şi cred că numai părinţii nu mi-ar da şi mie această impresie. Pot să-mi dau seama şi singură cum se simt. E suficient să îi văd.
O narcisă... nu prea mai am ce spune despre poze, mai ales că de data aceasta am numai flori. Nu m-am priceput niciodată la simbolistică, deci prefer să nu comentez prea multe la ele. Aceasta mi-a plăcut pentru că nu era prea galbenă, ca toate celelalte din curte. Ca să ştiţi, nu i-am editat eu culorile, chiar aşa arăta.
Da, recunosc că nu a ieşit prea bine asta. Era plină de imperfecțiuni, am reușit să mai reduc din câteva, dar până la urmă tot se văd urât. Şi cred că am exagerat şi cu sharpen-ul.
Mai nou sunt obsedată de panseluțe. Sunt aşa drăgălaşe și frumos colorate, încât îmi vine să le pozez non-stop. :)
Şi ultima, dar nu cea din urmă - o lalea (cred).
Mă scuzaţi că de data aceasta am atât de puţine poze, dar chiar nu am mai avut ce poza. Am terminat cea mai frumoasă/bună/Oh-Doamne-Mor-După-Ea carte, şi anume 813. Erau două volume, de care acum sunt obsedată şi cred că le voi reciti de zeci de ori, după care le voi pune în vitrină. Aş recomanda-o în stânga şi în dreapta dacă nu ar fi în franceză. Cred că mi-am obsedat familia cu toate cărţile de Maurice Leblanc, şi am văzut că sunt cărţi de el şi la bibliotecă. Deci, a venit timpul să-mi scot permisul din praf.
Astăzi am descoperit cum o zi poate depinde de o singură oră.
Cinci ore m-am aflat într-o stare de confuzie sâcâitoare - să plec sau să nu plec de la istorie? Majoritatea plecau, la alte clase a dăduse lucrare, la altele nu. Ştiam că nu aveam cum să prezicem următoarele lui acţiuni decât în momentul în care termina de luat absenţii. Şi mare mi-a fost uşurarea când a închis catalogul.
Şi aşa, această zi s-a învârtit în jurul unei ore, mai precis unui om. Şi desigur, dacă m-ar fi ascultat/dat lucrare şi aş fi primit notă mare, aş fi fost fericită vreo 2 zile. Dacă mi-ar fi dat notă mică, aş fi fost supărată o săptămână întreagă. Nu mi se pare normal să fii aşa. Mi se pare că am devenit cu toţii nişte obsedaţi de nota zece.
Pe vremuri, nota zece se obţinea mult mai greu.
Şi este cât se poate de adevărat. Nota zece era perfecţiune. Trebuia să ştii, fără ăăă şi fără lapsusuri stupide. Nu erau 2000 de copii care aveau media zece într-un judeţ. În zilele de astăzi, nici nu te mai poţi lăuda cu el. Poate să fii fericit câteva ore, dar nu te poţi mândri cu adevărat, ştiind că o grămadă au luat aceeaşi notă, spunând doar două rânduri din lecţie.
Profesorii au devenit mai indulgenți - uneori poate prea indulgenți! - şi rar vezi pe câte unu cu media anuală sub nouă. Toți suntem niște Einsteini înnăscuți şi habar nu avem cine a scris Punguţa cu doi bani.
Păi în fond, ce ne trebuie nouă învăţătură? Noi avem media zece, intrăm la liceu, mai bagăm nişte milioane, intrăm şi la facultate, îi depăşimi pe tocilarii ăia blegi/proşti/fraieri, candidăm la preşedinţie şi urăm succesuri.
Revenind acum, sunt fericită să vă anunț că într-un timp record, am terminat 813/La double vie d’Arsene Lupin de Maurice Leblanc. Spun record deoarece mie îmi ia destul de mult să citesc ceva ce nu-i în română. Uneori mă încăpăţânez să caut în dicţionare ce înseamnă unele cuvinte, alteori deduc din context. Câteodată pur şi simplu sar peste paragrafe pe care nu le înţeleg sau mi se par grele, şi continui lectura. Ei, de data asta nu am mai sărit peste nimic, şi la fiecare cuvânt neştiut am întrebat/căutat în dicţionar ce înseamnă. Acum urmează partea a doua...
Ah, am uitat să menţionez. Veţi vedea că pe pagina Cărţi, la rubrica Citesc acum va staţiona o vreme Maestrul şi Margareta. De ce, oare? Păi, ideea este că mă chinui cu ea de săptămâni - chiar luni! - întregi, şi tot nu vrea să se termine. Uneori am impresia că citesc aceeași pagină la nesfârșit, şi iau altă carte şi încep să citesc, o termin, iar mai citesc din Maestrul şi Margareta... În ciuda acestui lucru, cartea îmi place la nebunie şi cred că o să mă enervez şi o s-o termin!
Şi ca o ultimă adresare, vă mărturisesc că pentru a scrie rândurile legate de educaţie, m-am chinuit şi am încercat să privesc din altă perspectivă. Poate mi-a reuşit, poate am prins ideea, poate nu.
Dacă mă plictisesc şi de acest template, mă împuşc!
Va trebui să păstrez această postare pe post de amintire a chinurilor prin care am trecut numai ca să îmi dau seama unde să încarc template-ul - nu mai aveam unde! Nu ştiu de ce simt nevoia permanentă de a-l schimba, parcă sunt obsedată, sunt prea indecisă şi niciodată nu-mi convine cum arată.
M-am săturat de reclame, de promoţii, de muzică stupidă, de plictiseală, de incomoditatea permanentă care mă bântuie când nu am ce face.
Dacă mai aud vreo melodie de club, cred că vomit şi ce am mâncat de Crăciun. M-am săturat, e peste tot, nu numai în cluburi. De parcă ai putea dansa pe ea în maşină sau în ascensor! Câteodată îmi doresc să fi fost surdă numai din cauza acestei muzici îngrozitoare care mă urmăreşte peste tot, şi de care îmi e mai multă silă pe zi ce trece.
Sunt ok cu ea din când în când, dar îmi ies din minţi când sunt difuzate 70 la rând, cu aceleaşi versuri, acelaşi beat, totul este la fel! Şi mai rău e că dacă schimb postul, ori dau peste muzică populară, ori dau peste altă muzică de club. Singurul post radio care mai ştie cât de cât de capul lui e Europa FM, numai că de fiecare dată când nimeresc pe el, cântă ceva aşa 2-3 minute după care urmează ŞTIRILE.
Ah da, şi Info Pro mai difuzează muzică de ascultat, dar se aude foarte prost. :<
Nu înţeleg cum puteţi sta aşa, cum puteţi să nu sesizaţi ce ascultaţi, ce engleză de baltă se folosesc în majoritatea (subiect de care am uitat să mă leg din cauza oboselii)? Şi dacă vă daţi seama de prezenţa lor, cum puteţi să le treceţi cu vederea?!
Mi se închid ochii, am început să dau "paste" în loc de "copy" şi e a treia oară când dobor ceva minutul ăsta, deci, dacă îmi permiteţi, mă voi retrage...
M-am gândit să postez şi eu câteva GFX-uri vechi de nu ştiu câte luni (pentru că lipsa de inspiraţie şi lenea mă seacă). Poate îmi mai vin idei... din comentarii. :)
1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Maurice Leblanc.
2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Nu am mai multe exemplare din nicio carte. De ce, mă rog, aş avea?
3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
Sunt obsedată de Arsène Lupin dacă se pune. :] Şi nu în secret, având în vedere că tocmai am spus-o pe blog lol.
4) Ce carte ai citit cel mai des?
Cred că Memoriile unei gheişe, de Arthur Golden. Eram obsedată, şi am citit-o de 4 ori într-o săptămână când eram la mare că n-aveam altceva.
5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Nu prea citeam la 10 ani.
6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut? Sorgul roşu, de Mo Yan. Nu ştiu, m-a plictisit cumplit, şi pe la primul sfert am lăsat-o baltă. Şi Twilight, desigur. Nu m-am obosit să citesc continuările după aceea.
7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut? 29.9 RON, de Frederic Beigbeder. M-a amuzat cumplit, şi refelectă perfect societatea de astăzi.
9) Cine crezi că ar trebui să câstige premiul Nobel pentru literatură?
Nu ştiu. Chiar nu ştiu.
10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Cred că aş vrea câteva cărţi de Agatha Christie. Oricum, mă mulţumesc cu Detective Conan până atunci. xD
11) Descrie visul cel mai straniu care sa fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Am visat că Dracula stătea pe plajă în Australia. Se pune? lol
12) Care e cartea cea mai putin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Hm. Cred că 29.9 RON sau Şarpe şi cercel, de Hitomi Kanehara. Nu ştiu.
13) Care e cartea cea mai dificilã pe care citit-o?
N-am întâlnit cărţi dificile până acum. Doar plictisitoare.
14) Preferi autorii francezi sau ruşi?
Egalité!
15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Shakespeare.
16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?Zgomotul continuu produs de frate-meu. Vorbeşte non-stop, şi când vorbeşte ţipă, la fel şi mama. Sau faptul că îmi ia mult să termin o carte. Mă încăpăţânez să citesc fiecare cuvinţel, să observ fiecare virguliţă, şi câteodată recitesc o frază numai pentru că mi se pune pata.
17) Care e romanul tău favorit?
Nu am unul favorit, îmi plac mai multe. :)
18) Joci ceva?
Ce legătură are asta cu cărţile? În fine, sunt obsedată de GTA şi de Flight Simulator 2004, care nu e chiar un joc, dar îmi place.
19) Povestiri scurte, schite?
Agatha Christie.
20) Non-fictiune?
Jurnale. De exemplu, Adevărata viaţă de gheişă, de Mineko Iwasaki.
21) Scriitorul favorit?
Am mai mulţi, dar dacă ar fi să enumăr câţiva... Arthur Conan Doyle, Agatha Christie, Maurice Leblanc, Anne Holt, Garth Stein, Edgar Allan Poe.
22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Stephanie Meyer! Sunt o grămadă de cărţi cu vampiri mult mai bune ca ale ei, dar toate fetele sunt obsedate de cartea aia numai pentru că Edward e frumos, şi nu ştiu ce. Cine ştie ce visa când şi-l imagina. Blehh.
23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Mi-aş lua laptopul cu o grămadă de e-books. :)
24) Şi…acum ce citeşti?
Tocmai am terminat Străini, de Taichi Yamada, şi acum mă chinui să termin cele 150 de pagini din Masca Morţii Roşii şi alte povestiri, de Edgar Allan Poe.
Se află izolată de celelalte. De cele pe care le citesc înainte să adorm sau după ce mă trezesc. Acelea stau în dreptul patului, lângă cap.
Cartea de sub pat stă pe skateboard, este plină de praf, are o pagină ruptă şi mai avea puţin până să fie arsă. Este acolo, singură, suportă frigul venind de la cei doi pereţi exteriori, iar covorul nu ajunge până la ea. E neagră, e tristă, e sobră.
Nu se joacă nimeni cu ea.
Stă acolo fără să protesteze, nu deranjează pe nimeni, exact cum ar trebui să facă o carte. Nu face niciun zgomot, doarme o eternitate.
M-am gândit să-i ofer companie, dar nu prea am bani de aruncat acum. Şi oricum, cred că ar vorbi non-stop cu ea. Nu m-ar mai lăsa să dorm, şi ar trebui să le dau foc amândurora. Măcar ar muri împreună. Ar muri împăcate.
Cred că are deja un an. E bucureşteancă, am luat-o de la Cora cu 45 de RON. Era la promoţie, şi am stat mult să mă conving că merită. Până la urmă m-am înşelat, şi la un acceas de furie, am aruncat-o sub pat, fără să mă gândesc că poate o durea. Acele foi nu sunt vinovate. Nu au decis ele cu ce să fie umplute. De ce să mă supăr pe ea? Ar trebui doar să scot cerneala. Aş rupe coperta, pentru a o face să uite de toate necazurile, şi i-aş oferi din nou locul în bibliotecă. Ar sta împreună cu celelalte cărţi.
Dar ar fi prea goală. Ce rost are să ţii o carte în care nu scrie nimic? Celelalte ar râde de ea. Ar fi inutilă, s-ar simţi şi m ai prost. Ar cădea în cel mai insuportabil gol în care ar cădea. Ar înnebuni, ar ţipa, m-ar trezi din somn şi aş arunca-o sub pat. Ar plânge în hohote, şi m-ar trezi din nou. Aş arunca-o pe geam, s-ar juca pisicile cu ea. Nu, pisicile nu au voie să se joace cu 45 de RON. Trebuie să găsesc ceva. Trebuie să fac ceva cu cea. Trebuie să îi găsesc o menire.
Prima fotografie este dedicată camerei mele de fotografiat, pe care o iubesc mai mult decât iubeşte mama cafeaua!
A doua a ieşit ciudat de bine, îi ador culorile, motiv pentru care nu le-am editat în Photoshop. Tot ce am editat a fost semnătura, borderul şi am adăugat puţin sharpen. :) E prima pe care am făcut-o când am ieşit (dar să nu credeţi că mi-a ieşit din prima încercare).
Pe aceasta am făcut-o în timp ce tata repara gardul lol. Nu ştiu de ce, dar noi suntem întotdeuna cei care fac gardul. >.> Am numit-o "Valuable" pentru că pare atât de insignifiant, uneori nici nu îl observi, dar contează uimitor de mult pentru frumuseţea unei grădini.
Bătea vântul când am vrut s-o fac pe asta, şi până la urmă a trebuit să ţin de creangă.
Nimic nu se schimbă, voi fi aici în fiecare primăvară.
O imagine atât de dezolantă în miez de primăvară, încât nu am găsit alt nume mai potrivit. Partea de sus era neagră și jos era verde, avea majoritatea spinilor rupți, și totuși culorile erau minunate.
Acestea au fost, poate că în altă zi voi reveni. Am avut grijă să fiu anunțată când mai înfloresc flori. :)
Până la urmă şi tema aceea începuse să mi se pară prea complicată. Îmi doream ceva simplu, ceva plăcut văzului, ceva care să nu pară prea extravant. Şi m-am gândit să mă uit prin temele default. Se pare că temele default sunt cele mai bune, până la urmă. Dar, desigur, a trebuit să mă lovesc de decizii grele. Până la urmă l-am ales pe ăsta alb, dar cred că până la urmă tot îl voi schimba cu cel verde.
De abia acum observ cât de plin de prostii e blogul ăsta, şi că parcă nu am scris mai deloc. Cred că ar trebui să încep să mă obosesc să scriu de acum încolo, sau iar va arăta ca ăsta.
Nu mai ştiu de ce i-am spus "immmitation". Probabil pentru că şi pe atunci toată lumea avea blog şi se dădea mare cu el, şi nu eram printre primii, aşa că m-am gândit că ar fi mişto să zic că îi imit pe toţi. Dar până la urmă rămăsesem singura care mai scria ceva, şi mi-am băgat picioarele, până a apărut Kido, şi mi-am amintit ce mişto erau vremurile de atunci haha. La început eram pe wordpress, şi mă gândeam să-l fac în engleză, dar era prea mare bătaia de cap. După care m-am enervat că avea numai template-uri de rahat şi voiam să îl schimb, dar nu puteam.
De ce l-am numit "A state of art" ştiu! Nu ştiam ce nume să-i pun, şi eram extrem de neoriginală, aşa că am căut pă' net bloguri, până am găsit unul care să-mi placă.
Apropo, am ieşit pe afară şi am făcut câteva poze. :) Imediat ce le descarc, le pun bordere şi mă semnez, le postez.
Se pare că îmi încalc "promisiunea", şi chiar dacă am terminat-o de mult, sper să îmi mai pot aminti lucruri care m-au surprins plăcut la această carte.
Pe coperţi sunt numai cuvinte de laudă pentru autoare, şi merită din plin. Am auzit că sunt mai multe volume cu cei doi protagonişti, şi de abia aştept să apară şi pe aici (sau să le iau de pe internet dacă le găsesc).
Romanul este axat destul de mult pe psihologie. La început "inamicul" pare chiar invincibil, am început să cred că este un geniu, că nimeni altcineva n-ar fi în stare să facă atâtea infracţiuni şi să scape nepedepsit.
Din păcate, ceva m-a cam nemulțumit la unul dintre personaje, și anume Vik. Nu dă nici urmă de emoție câteodată, și niciodată nu îi convine ceva. Mi se pare că emană un imens pesimism și plictiseală. Şi totuși, pare în același timp... perfectă.
O mică pată de romantism, dacă îi pot spune aşa, este şi ea prezentă. Sunt sigură că în celelalte volume este mult mai pronunţată, dar normal, trăind în România voi avea noroc dacă vor apărea când oi avea 50 de ani.
Firul povestirii mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Nu este nici imposibil, nu este nici bazat numai pe noroc, ci pe fapte reale chiar (din câte scria pe carte). N-am înţeles însă de ce nu a făcut nimic cu Emilie. De ce n-a omorât-o şi pe ea? Din cauza relaţiilor din familie? (mama moartă... tatăl SPOILER SPOILER nefiind biologic?)
Poate o să o recitesc în viitorul depărtat cândva, şi poate atunci voi găsi şi răspuns la întrebări.
Deşi mi-am spus ieri că voi lua cele două cărţi ce ne-au fost prezentate, pe drumul spre casă mi-am dat seama ce mare prostie puteam să fac.
Astăzi, când va veni cu cele două cărţi şi-mi va spune să le iau, o s-o refuz.
Pentru că:
1. Le-am găsit pă' net.
2. Rezumatul pe care mi l-a spus ea mi-a fost de ajuns.
3. Nu am nevoie de o carte pentru a avea "succes în viaţă".
Şi concluziile ăstea le-am tras când m-am uitat peste carte. Urăsc cărţile în care nu ştiu ce om superimportant îşi povesteşte viaţa. De ce? Pentru că mereu se pierde în detalii. Începe să explice cum a făcut pipi pentru prima dată singur, cum a dat cu noroi în fața altuia, etc. Ori pe mine chiar nu mă interesează asta.
Sau cărţile care încep cu "Cum să...". Asta de mi-a prezentat-o avea un titlu mai pasiv, să zic aşa. Dar ştiu că am o carte gen "Cum să-ţi faci prieteni", a luat-o unchiu-meu din Franţa şi cred că mi-am dat 3 palme numai la primul alineat .
Chiar nu am nevoie să-mi spună alţii cum să fac. În asta constă frumuseţea vieţii! Să-mi dau singură seama! Să mă descurc singură! Nu vreau să devin dependentă de stilul de viaţă al altora.
Apropo, cred că voi înceta din a mai scrie despre ce citesc, ce fac, ce îmi place, şi asta pentru că la două zile după ce am anunţat pasiunea mea pentru romanele poliţiste, toată lumea le citea şi se dădea mare cu ele.
Nu acuz pe nimeni de plagiere (lol), dar măcar nu vă mai dați mari cu asta. Şi nu mă lăsați numai pe mine să fac treaba, dați-mi și mie ceva de copiat de unde să mă inspir, că mă plictisesc acia.
Nu ştiu, dar eu chiar nu mă aşteptam la asta. Gaga arată mai urât în clipul ăsta. :\
Oricum, trebuie să recunosc că îmi place la nebunie cum arată Beyonce aici, deși în general nu prea îmi place de ea.
Mă simt ciudat că nu am nicio grijă de vreo lucrare/ascultare/temă/orice pentru mâine. M-am obişnuit aşa, în fiecare zi să fie ceva pentru care trebuie să învăţ.
Mă întreb dacă ar trebui să mă scap de tot de geografie şi să mă ofer mâine la ascultare! Şi asta doar pentru că, wow, nu mai am pentru ce învăţa.
Nu sunt tocilară, sunt doar dependentă de emoţii!
Ciudat, huh.
Sunt curioasă să gust ceaiul ăsta de portocale pe care mi l-am luat. Mă gândesc că dacă nu pot mânca portocalele aşa cum sunt, poate pot să beau ceai lol.
By the way, aţi văzut ce mişto e la magazin noaptea? Eu la Kaufland plec pe la 22:30, pentru că la 23 se închide, şi nu e nici dracu acolo. Poţi să faci ce vrei, să te prosteşti, să joci fotbal cu portocalele că nu-i nimeni să vadă şi să-ţi facă morală - sunt toţi ocupaţi cu "închiderea" magazinului. Mă gândeam să scriu prostii pe anunţurile ălea de la intrare, dar de fiecare dată uit să-mi iau pix cu mine.
Azi nu am niciun video pentru că... mi se pare că am postat prea multe.
Ah, apropo, la geografie am făcut ala-bala la majoritatea subiectelor, şi probabil şi profu' o să facă ala-bala cu nota...
Cred că o am de câţiva ani.
Dacă v-aţi uitat vreodată pe Antena 3 şi aţi nimerit la secvenţele Earth TV, alea în care arată diferite colţuri ale lumii, vremea, etc, veţi şti melodia.
Eu o ador, dar nu ştiu de ce. Nici nu ştiu ce-mi place la ea.
A.K.A. Aventurile lui Emi prin Lumea Piratatului.
Mă jur că nu credeam că poate fi aşa greu.
Deci, după ce am schimbat Sims 3 RELOADED version cu razor1911 version, lucru pe care l-am făcut în vreo 4 ore pentru că stupidul meu PC nu mi-a permis niciodată să descarc mai mult de 5 Gb, am încercat să instalez Sims 3 WA.
Dar desigur, trebuie să îi mai dau de câteva ori update. Bineee... nicio problemă.
Iau updates-urile, încerc să instalez.
Eroare, ca de obicei.
Şi când m-a trezit şi pe mine inspiraţia să dau Print Screen când se instalează ca să îmi dau seama unde dracu se opreşte, ce să văd? La help files! Curul fişierelor de instalare, documentele de care te poţi lipsi oricând! Ah, şi erau help files în Cehă, apropo...
Până mi-am dat seama cum sa bag alte help files au mai trecut 2 zile.
Şi desigur, acum am testat jocul şi am constatat că este cea mai mare porcărie pentru care mi-am pierdut vremea. Dar nu îl voi dezinstala! De ce? Pentru că sunt sigură că voi avea chef de el mai târziu şi nu-mi voi aminti cum l-am instalat.
Within Temptation, una dintre preferatele mele de la ei. :)
Din păcate, am pierdut discografia, şi acum mă chinui cu YouTube-ul lol. Mi-e lene să caut...
Trebuie să spun că ador versurile lor, uneori chiar mă lasă cu gura casactă, şi e exact genul meu.
Am terminat Eroare Judiciară într-o dimineaţă de vineri în care ar fi trebuit să învăţ la fizică şi latină. Şi m-am plimbat şi pe la târgul de cărţi Gaudeamus, care mi se pare că s-a încheiat astăzi, la 14. Mi-am luat 3 cărţi, şi anume "Arsene Lupin contre Herlock Sholmes" de Maurice Leblanc, "Străini" de Taichi Yamada şi "Masca Morţii Roşii şi alte povestiri" de Edgar Allan Poe. Prima este în limba originală, adică în franceză. Şi astăzi (sau mai bine spus ieri că-i 1 dimineaţa) m-am mai dus şi am mai luat 4, tot din seria Arsene Lupin.
Francais, ma cherie!
Ah, şi tot vineri mi-am reînnoit abonamentul la bibliotecă, deşi nu cred că îl voi folosi în zilele ăstea, deoarece voi fi ocupată cu cele proaspăt cumpărate.
Luni e 1 martie...
De abia am scăpat de mărţişoarele de anul trecut...
Da, amazon.fr deoarece pe .co.uk sunt stupid de scumpe şi pentru că toate de pe .com vin din SUA.
Ah, staţi, ideea era să povestesc cum am stat eu până la 4 dimineaţa să comand cărţi. Se presupune că e foarte simplu. Click click, alegi cărţi, click click, adresă, card, etc, etc, gata.
Dar nuuu, pentru că suntem în România trebuie să fie diferit. Trebuie să poţi comanda numai într-un fel. Trebuie să fie ceva acolo care să te împiedice din a face ce vrei să faci.
Până la urmă l-am întrebat pe nea' Gogu, şi mi-am dat seama că nu pot cumpăra decât dacă e distribuit de amazon.fr (.com, .co.uk). Din fericire, toate cărţile erau disponibile de la ei. Puţin mai scump, dar asta e. (Aşa am ajuns de la 20 de euro la 70)
Dacă n-ar fi vrut mama o carte pe care a citit-o acum 34e023ds4 de ani şi n-o găseşte pă' net (că ea le ia numai pă' gratis) nu mi-aş fi luat nici eu Case Closed Volume 16. <3
Ah, apropo... aşa am şi descoperit că nu-i nicio diferenţă între eclair şi standard. (adică dacă vrei să ţi-l trimită mai rapid, şi mai dai vreo 10 euro sau mai ştiu eu cât). Amândouă ziceau "estimated arrival time: 22 february".
Dar nu cred că vor veni luni, e prea devreme, ce dracu. Zicea tata ieri "poate nu ar trebui să dormim că vin". XD
Sper că nu or să-mi facă cum au făcut ăia de la librărie.net: am comandat 4 cărţi şi mi-au venit 2 că cică nu le mai aveau în stoc pe ălelalte...
Apropo, am stat şi până la 3 ca să văd dacă mai ţopăie Geoană. Se pare că nu a mai avut de ce. xD
Mi-a luat 4 ore să găsesc şi eu o temă simplă care să-mi placă. Nici asta nu prea mă satisface, dar era prea obositoare ailaltă. Nu credeam că pot fi aşa greu de satisfăcut... ba nu puteam să pun pagină, ba avea grafica de căcat, ba nu-mi plăceau culorile, ba nu-mi plăcea pentru că am văzut o reclamă cu twilight (?)...
Obişnuiam să fac asta când nu ştiam de piraterie. ^_^;
23. Unde vei merge sambata seara?
Acasă.
24. Oua albe sau maro?
Ugh…
25. Iti place muzica?
Da.
26. Ai mers cu trenul?
Da, şi am şi dormit în unul cu pat. X_X Cred că am căzut de mai multe ori decât am adormit.
27. Ce zi a saptamanii e?
Cred că duminică.
28. Ce ai mancat la pranz?
De abia m-am trezit.
29. Ce face maine prietena ta cea mai buna?
Merge la şcoală?
30. Ai vazut filmul The Butterfly Effect?
Da.
31. Ce crezi despre Yankees?
Nimic special.
32. Ai parul ondulat?
Nu.
33.Cand ai plans ultima data?
Nu mai ştiu.
34. Ai intrat vreodata intr-un zid?
Da… >.>
35. Anotimpul preferat?
Toamna şi iarna.
36. Adormi cu televizorul deschis?
Mi se mai întâmplă.
37. Ai baut vreodata alcool direct din sticla?
Nu.
38. Crezi ca esti batran/a?
Nu…
39. Ti-e frica de intuneric?
Nu.
40. Iti place viata ta momentan?
Da.
41. Bati in lemn?
Rareori, când vorbesc de ceva chiar urât. >.>
42. Ai o vedere buna?
Da, dar se întâmplă să văd prost din când în când… nu ştiu de ce. =_=
43. Poti sa faci hula hoop?
Lol?
44. Unde sunt parintii tai?
Prin casă…
45. Ai fost vreodata sarutat/a in lift?
Lol nu.
46. Care e urmatorul CD pe care il vei cumpara?
Habar n-am.
48. Ce ai cumparat ultima data?
Cărţi de pe amazon.fr, mi-a luat 4 ore să-mi dau seama de ce îmi tot dădea „Il y a un leger probleme”. Leger pe dracu, nu putea să trimită nimic lol.
49. Cat de des vorbesti la telefon?
Nu prea vorbesc, deşi am 54389573457409 de minute gratuite. Dau mai mult mesaje, şi ironia sorţii nu am nici un mesaj gratuit… mi s-a spus să mai sun lumea, dar ce dracu să le spun? „Uhh, salut, te-am sunat să îmi consum minutele gratuite. Te rog, continuă ce făceai înainte să vorbeşti cu mine şi lasă-ţi telefonul undeva sub dulap”.
50. Esti intr-o relatie complicata?
Nu lol.
51. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Da.
52. Folosesti betisoare chinezesti?
Da, dar mai multă mâncare ajunge pe jos decât în gură.
53. Ierti prea mult?
Cred că da.
54. Detii o arma?
Nu, dar ce n-aş da…
55. Ai fost vreodata intr-un castel?
Da.
56. Iti place parul tau?
Când nu e electrizat.
57. Iti place de tine?
Nu prea.
58. Esti mai apropiat de mami sau de tati?
Parcă mi-e mai uşor să vorbesc tu tata, se pricepe la dat sfaturi şi mă ajută când am nevoie. Dar nu pot spune că nici mama nu face asta, doar că uneori se enervează şi urlăm una la alta. =_=
59. Ti-a placut leapsa asta ?!
Mdeah.
Nici nu mai ştiu unde am găsit-o, dar i-o dau mai departe lu' Dumis.
Veţi vedea puţin mai în dreapta că am mai adăugat o pagină.
Ce este aceasta? Dacă daţi click pe ea probabil nu veţi înţelege despre ce e vorba în text, pentru că nu m-am sinchisit să scriu un rezumat la început. De ce? Pentru că arăta urât. Deci, voi scrie aici.
Ce este? Este un text, da. De fapt, este un fic. Fic vine de la fiction. Este rezultatul minţii mele plictisite de vacanţă. L-am început în vacanţa de vară, şi din lipsă de idei n-am mai continuat. După care cineva m-a rugat să scriu partea a II-a. Am scris-o. Şi apoi a venit partea a III-a... şi uite aşa...
Despre ce este? Este despre cât de oribilă poate fi simplitatea. Da, cred că asta a fost ideea iniţială. Fata, Isabelle, nu-i altceva decât o simplă persoană aleasă la întâmplare de soartă să înfrunte oameni cum nu se poate de ciudaţi, acţiuni cât se poate de oribile şi în acelaşi timp fără sens.
Ce gen este? Horror în toată frumuseţea. Desigur, până la capitolul III nu s-a întâmplat cine ştie ce, dar credeţi-mă, am idei. (:
Ai de gând să contiunui? Voi încerca să scriu în fiecare minut liber în care am desigur şi inspiraţie.
De ce ai luat o pauză aşa mare? Pentru a mă documenta; n-am citit atâtea cărţi poliţiste degeaba.
Cam atât am avut de spus. Enjoy. (:
P.S.: Voi face o postare nouă cu fiecare update. ♣
Am auzit şi io că-i la modă să fim aşea. Am vrut să văd şi io cât de "la modă sunt". Şi se pare că sunt foarte. B-)
[ ]Gotten Kissed
[x]Gotten a phone taken away in class
[ ]Gotten suspended
[x]Gotten caught chewing gum
[x]Gotten caught cheating on a test
Total so far: 3
[x]Arrived late to class more than 5 times
[x]Didn't do your homework over 5 times
[x]Turned at least 3 projects in late
[x]Missed school just because you felt
like it
[x]Laughed so loud you got kicked out of
class (I was about 9 years old by then )
Total so far: 8
[ ]Got your Mom,Dad,etc to get you out of
school
[x]Text people during class
[x]Passed notes
[x]Threw stuff across the room
[x]Laughed at the teacher
Total so far: 12
[x]Been in a fight at school
[x]Took pictures during school hours
[x]Called someone during school hours
[x]Listened to iPod,CD,etc during school
hours
[ ]Skipped a class period
Total so far: 16
[ ]Threw something at the teacher
[ ]Went outside the classroom without
permission
[ ]Broke the dress code
[ ]Failed a class
[x]Ate during class
Total so far: 17
[x]Gotten a call from school
[ ]Couldn't go on a field trip because you
behaved badly
[x]Didn't take your stuff to school
[x] Gaive the teacher the finger when
they weren't looking
[x]Cursed during class/school
Total so far: 21
[x]Faked your parent's signature
[x]Slept in class
[ ]Cursed at your teacher
[x]Copied homework
[ ]Got in trouble with the pricipal/vice
pricipal
Total so far: 24
Cât suspans <3 Am auzit-o prima dată în trailerul de la Sunshine, un film de prin 2007 care mi-a plăcut şi încă îmi place la nebunie. Cred că m-am uitat de 3 ori la rând în aceeaşi zi, şi cu acelaşi suspans.
În ultima vreme, au început să-mi placă mai mult melodiile în care nu cântă nimeni. Probabil pentru că sunt expusa la o constanta gălăgie ca la casa de nebuni din cauza fratelui meu căruia dacă nu i te adresezi cu 98 de dB nu te aude.
Şi desigur, nici el nu crede că auzi.
Nu suport gălăgia. Acum câteva luni era ok, nu mă deranja prea tare, puteam să şi citesc romane. Dar acum, îmi pierd imediat şirul gândurilor dacă vorbesc mai mult de 3 persoane în acelaşi timp.
Apropos, mi-am făcut şi eu cont pe renumitul facebook (viitorul hi5?), şi asta numai din curiozitate, să văd cam cu ce se mănâncă... şi când mă uit pe acolo aşa... mai rău ca twitter-ul...!Şi nici aspectul nu-mi prea place. Şi mă obsedează porcăria asta cu "invite friendz gimme moar uzerz wahahahha", cred că primesc e-mail-uri cu o viteză de 12 la oră numai de pe facebook. Mă gândeam că dacă mă bag poate nu mă mai stresează, dar acum mi-am dat seama că or să mă streseze ei cu "invite moar friendz". La un moment dat am dat peste nişte chestii "do you think this user is sexy? have you ever kissed this user? have you ever smelt this user's underwear" ohhh da cum să nu...
Lumea asta se duce de râpă. >.>
P.S.: Melodia se traduce ceva de genul "Lumină eternă".
)
