Pe coperţi sunt numai cuvinte de laudă pentru autoare, şi merită din plin. Am auzit că sunt mai multe volume cu cei doi protagonişti, şi de abia aştept să apară şi pe aici (sau să le iau de pe internet dacă le găsesc).
Romanul este axat destul de mult pe psihologie. La început "inamicul" pare chiar invincibil, am început să cred că este un geniu, că nimeni altcineva n-ar fi în stare să facă atâtea infracţiuni şi să scape nepedepsit.
Din păcate, ceva m-a cam nemulțumit la unul dintre personaje, și anume Vik. Nu dă nici urmă de emoție câteodată, și niciodată nu îi convine ceva. Mi se pare că emană un imens pesimism și plictiseală. Şi totuși, pare în același timp... perfectă.
O mică pată de romantism, dacă îi pot spune aşa, este şi ea prezentă. Sunt sigură că în celelalte volume este mult mai pronunţată, dar normal, trăind în România voi avea noroc dacă vor apărea când oi avea 50 de ani.
Firul povestirii mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Nu este nici imposibil, nu este nici bazat numai pe noroc, ci pe fapte reale chiar (din câte scria pe carte). N-am înţeles însă de ce nu a făcut nimic cu Emilie. De ce n-a omorât-o şi pe ea? Din cauza relaţiilor din familie? (mama moartă... tatăl SPOILER SPOILER nefiind biologic?)
Poate o să o recitesc
O carte de recomandat!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu