Începe să mă îngrijoreze...

Deşi mi-am spus ieri că voi lua cele două cărţi ce ne-au fost prezentate, pe drumul spre casă mi-am dat seama ce mare prostie puteam să fac.
Astăzi, când va veni cu cele două cărţi şi-mi va spune să le iau, o s-o refuz.
Pentru că:
1. Le-am găsit pă' net.
2. Rezumatul pe care mi l-a spus ea mi-a fost de ajuns.
3. Nu am nevoie de o carte pentru a avea "succes în viaţă".

Şi concluziile ăstea le-am tras când m-am uitat peste carte. Urăsc cărţile în care nu ştiu ce om superimportant îşi povesteşte viaţa. De ce? Pentru că mereu se pierde în detalii. Începe să explice cum a făcut pipi pentru prima dată singur, cum a dat cu noroi în fața altuia, etc. Ori pe mine chiar nu mă interesează asta.

Sau cărţile care încep cu "Cum să...". Asta de mi-a prezentat-o avea un titlu mai pasiv, să zic aşa. Dar ştiu că am o carte gen "Cum să-ţi faci prieteni", a luat-o unchiu-meu din Franţa şi cred că mi-am dat 3 palme numai la primul alineat .

Chiar nu am nevoie să-mi spună alţii cum să fac. În asta constă frumuseţea vieţii! Să-mi dau singură seama! Să mă descurc singură! Nu vreau să devin dependentă de stilul de viaţă al altora.

Apropo, cred că voi înceta din a mai scrie despre ce citesc, ce fac, ce îmi place, şi asta pentru că la două zile după ce am anunţat pasiunea mea pentru romanele poliţiste, toată lumea le citea şi se dădea mare cu ele.

Nu acuz pe nimeni de plagiere (lol), dar măcar nu vă mai dați mari cu asta. Şi nu mă lăsați numai pe mine să fac treaba, dați-mi și mie ceva de copiat de unde să mă inspir, că mă plictisesc acia.