Cartea de sub pat stă pe skateboard, este plină de praf, are o pagină ruptă şi mai avea puţin până să fie arsă. Este acolo, singură, suportă frigul venind de la cei doi pereţi exteriori, iar covorul nu ajunge până la ea. E neagră, e tristă, e sobră.
Nu se joacă nimeni cu ea.
Stă acolo fără să protesteze, nu deranjează pe nimeni, exact cum ar trebui să facă o carte. Nu face niciun zgomot, doarme o eternitate.
M-am gândit să-i ofer companie, dar nu prea am bani de aruncat acum. Şi oricum, cred că ar vorbi non-stop cu ea. Nu m-ar mai lăsa să dorm, şi ar trebui să le dau foc amândurora. Măcar ar muri împreună. Ar muri împăcate.
Cred că are deja un an. E bucureşteancă, am luat-o de la Cora cu 45 de RON. Era la promoţie, şi am stat mult să mă conving că merită. Până la urmă m-am înşelat, şi la un acceas de furie, am aruncat-o sub pat, fără să mă gândesc că poate o durea. Acele foi nu sunt vinovate. Nu au decis ele cu ce să fie umplute. De ce să mă supăr pe ea? Ar trebui doar să scot cerneala. Aş rupe coperta, pentru a o face să uite de toate necazurile, şi i-aş oferi din nou locul în bibliotecă. Ar sta împreună cu celelalte cărţi.
Dar ar fi prea goală. Ce rost are să ţii o carte în care nu scrie nimic? Celelalte ar râde de ea. Ar fi inutilă, s-ar simţi şi m ai prost. Ar cădea în cel mai insuportabil gol în care ar cădea. Ar înnebuni, ar ţipa, m-ar trezi din somn şi aş arunca-o sub pat. Ar plânge în hohote, şi m-ar trezi din nou. Aş arunca-o pe geam, s-ar juca pisicile cu ea. Nu, pisicile nu au voie să se joace cu 45 de RON. Trebuie să găsesc ceva. Trebuie să fac ceva cu cea. Trebuie să îi găsesc o menire.
Până atunci, va dormi în continuare sub pat.
Numele ei? Twilight.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu