Pe degeaba

În fiecare vacanţă intervine aceeaşi ceartă între mine şi părinţii mei: „Emi, de ce stai aşa mult la calculator?” mă întreabă ei. Şi eu le răspund „Pentru ca n-am altceva mai bun de făcut”.
După care îmi spun să mă plimb pe afară. Ies în curte. Nu durează mult că încep sa mă plimb în cercuri ca o nebună. Stau jos. Mă pişcă un ţânţar. Înjur. Tataie îmi spune să nu mai înjur. Înjur din nou în gând. Mă mai pişcă vreo cinci. Încerc să-i ignor. Vine frate-meu şi toarnă apă peste mine. Intru în casă înjurând.
Mă aşez frumos pe scaunul din faţa calculatorului şi mama îmi spune să o ajut să-i facă pierul lui frate-meu. Nu sunt atentă şi îl ard. Îmi iau înjurături.
Plec şi mă pun la TV. Vine tata şi mă dă la o parte că-i meci. Mă uit şi eu la meci, dar de pe jos. Vine frate-meu şi închide TV-ul pentru că nu-i place fotbalul. Îşi ia înjurături.
Acesta ar fi scenariul dacă i-aş asculta.
Post de umplutră, daţi-mă în judecată.