O oră şi o generaţie

Astăzi am descoperit cum o zi poate depinde de o singură oră.

Cinci ore m-am aflat într-o stare de confuzie sâcâitoare - să plec sau să nu plec de la istorie? Majoritatea plecau, la alte clase a dăduse lucrare, la altele nu. Ştiam că nu aveam cum să prezicem următoarele lui acţiuni decât în momentul în care termina de luat absenţii. Şi mare mi-a fost uşurarea când a închis catalogul.

Şi aşa, această zi s-a învârtit în jurul unei ore, mai precis unui om. Şi desigur, dacă m-ar fi ascultat/dat lucrare şi aş fi primit notă mare, aş fi fost fericită vreo 2 zile. Dacă mi-ar fi dat notă mică, aş fi fost supărată o săptămână întreagă. Nu mi se pare normal să fii aşa. Mi se pare că am devenit cu toţii nişte obsedaţi de nota zece.

Pe vremuri, nota zece se obţinea mult mai greu.

Şi este cât se poate de adevărat. Nota zece era perfecţiune. Trebuia să ştii, fără ăăă şi fără lapsusuri stupide. Nu erau 2000 de copii care aveau media zece într-un judeţ. În zilele de astăzi, nici nu te mai poţi lăuda cu el. Poate să fii fericit câteva ore, dar nu te poţi mândri cu adevărat, ştiind că o grămadă au luat aceeaşi notă, spunând doar două rânduri din lecţie.

Profesorii au devenit mai indulgenți - uneori poate prea indulgenți! - şi rar vezi pe câte unu cu media anuală sub nouă. Toți suntem niște Einsteini înnăscuți şi habar nu avem cine a scris Punguţa cu doi bani.

Păi în fond, ce ne trebuie nouă învăţătură? Noi avem media zece, intrăm la liceu, mai bagăm nişte milioane, intrăm şi la facultate, îi depăşimi pe tocilarii ăia blegi/proşti/fraieri, candidăm la preşedinţie şi urăm succesuri.

Revenind acum, sunt fericită să vă anunț că într-un timp record, am terminat 813/La double vie d’Arsene Lupin de Maurice Leblanc. Spun record deoarece mie îmi ia destul de mult să citesc ceva ce nu-i în română. Uneori mă încăpăţânez să caut în dicţionare ce înseamnă unele cuvinte, alteori deduc din context. Câteodată pur şi simplu sar peste paragrafe pe care nu le înţeleg sau mi se par grele, şi continui lectura. Ei, de data asta nu am mai sărit peste nimic, şi la fiecare cuvânt neştiut am întrebat/căutat în dicţionar ce înseamnă. Acum urmează partea a doua...

Ah, am uitat să menţionez. Veţi vedea că pe pagina Cărţi, la rubrica Citesc acum va staţiona o vreme Maestrul şi Margareta. De ce, oare? Păi, ideea este că mă chinui cu ea de săptămâni - chiar luni! - întregi, şi tot nu vrea să se termine. Uneori am impresia că citesc aceeași pagină la nesfârșit, şi iau altă carte şi încep să citesc, o termin, iar mai citesc din Maestrul şi Margareta... În ciuda acestui lucru, cartea îmi place la nebunie şi cred că o să mă enervez şi o s-o termin!

Şi ca o ultimă adresare, vă mărturisesc că pentru a scrie rândurile legate de educaţie, m-am chinuit şi am încercat să privesc din altă perspectivă. Poate mi-a reuşit, poate am prins ideea, poate nu.

Măi, ce naiba... ?!

Dacă mă plictisesc şi de acest template, mă împuşc!

Va trebui să păstrez această postare pe post de amintire a chinurilor prin care am trecut numai ca să îmi dau seama unde să încarc template-ul - nu mai aveam unde! Nu ştiu de ce simt nevoia permanentă de a-l schimba, parcă sunt obsedată, sunt prea indecisă şi niciodată nu-mi convine cum arată.

M-am săturat de reclame, de promoţii, de muzică stupidă, de plictiseală, de incomoditatea permanentă care mă bântuie când nu am ce face.

Dacă mai aud vreo melodie de club, cred că vomit şi ce am mâncat de Crăciun. M-am săturat, e peste tot, nu numai în cluburi. De parcă ai putea dansa pe ea în maşină sau în ascensor! Câteodată îmi doresc să fi fost surdă numai din cauza acestei muzici îngrozitoare care mă urmăreşte peste tot, şi de care îmi e mai multă silă pe zi ce trece.

Sunt ok cu ea din când în când, dar îmi ies din minţi când sunt difuzate 70 la rând, cu aceleaşi versuri, acelaşi beat, totul este la fel! Şi mai rău e că dacă schimb postul, ori dau peste muzică populară, ori dau peste altă muzică de club. Singurul post radio care mai ştie cât de cât de capul lui e Europa FM, numai că de fiecare dată când nimeresc pe el, cântă ceva aşa 2-3 minute după care urmează ŞTIRILE.

Ah da, şi Info Pro mai difuzează muzică de ascultat, dar se aude foarte prost. :<

Nu înţeleg cum puteţi sta aşa, cum puteţi să nu sesizaţi ce ascultaţi, ce engleză de baltă se folosesc în majoritatea (subiect de care am uitat să mă leg din cauza oboselii)? Şi dacă vă daţi seama de prezenţa lor, cum puteţi să le treceţi cu vederea?!

Mi se închid ochii, am început să dau "paste" în loc de "copy" şi e a treia oară când dobor ceva minutul ăsta, deci, dacă îmi permiteţi, mă voi retrage...

GFX

M-am gândit să postez şi eu câteva GFX-uri vechi de nu ştiu câte luni (pentru că lipsa de inspiraţie şi lenea mă seacă). Poate îmi mai vin idei... din comentarii. :)

Leapşă literară

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Maurice Leblanc.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Nu am mai multe exemplare din nicio carte. De ce, mă rog, aş avea?

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
Sunt obsedată de Arsène Lupin dacă se pune. :] Şi nu în secret, având în vedere că tocmai am spus-o pe blog lol.

4) Ce carte ai citit cel mai des?
Cred că Memoriile unei gheişe, de Arthur Golden. Eram obsedată, şi am citit-o de 4 ori într-o săptămână când eram la mare că n-aveam altceva.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Nu prea citeam la 10 ani.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Sorgul roşu, de Mo Yan. Nu ştiu, m-a plictisit cumplit, şi pe la primul sfert am lăsat-o baltă. Şi Twilight, desigur. Nu m-am obosit să citesc continuările după aceea.

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
29.9 RON, de Frederic Beigbeder. M-a amuzat cumplit, şi refelectă perfect societatea de astăzi.

9) Cine crezi că ar trebui să câstige premiul Nobel pentru literatură?
Nu ştiu. Chiar nu ştiu.

10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Cred că aş vrea câteva cărţi de Agatha Christie. Oricum, mă mulţumesc cu Detective Conan până atunci. xD

11) Descrie visul cel mai straniu care sa fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Am visat că Dracula stătea pe plajă în Australia. Se pune? lol

12) Care e cartea cea mai putin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Hm. Cred că 29.9 RON sau Şarpe şi cercel, de Hitomi Kanehara. Nu ştiu.

13) Care e cartea cea mai dificilã pe care citit-o?
N-am întâlnit cărţi dificile până acum. Doar plictisitoare.

14) Preferi autorii francezi sau ruşi?
Egalité!

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Shakespeare.

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?Zgomotul continuu produs de frate-meu. Vorbeşte non-stop, şi când vorbeşte ţipă, la fel şi mama. Sau faptul că îmi ia mult să termin o carte. Mă încăpăţânez să citesc fiecare cuvinţel, să observ fiecare virguliţă, şi câteodată recitesc o frază numai pentru că mi se pune pata.

17) Care e romanul tău favorit?
Nu am unul favorit, îmi plac mai multe. :)

18) Joci ceva?
Ce legătură are asta cu cărţile? În fine, sunt obsedată de GTA şi de Flight Simulator 2004, care nu e chiar un joc, dar îmi place.

19) Povestiri scurte, schite?
Agatha Christie.

20) Non-fictiune?
Jurnale. De exemplu, Adevărata viaţă de gheişă, de Mineko Iwasaki.

21) Scriitorul favorit?
Am mai mulţi, dar dacă ar fi să enumăr câţiva... Arthur Conan Doyle, Agatha Christie, Maurice Leblanc, Anne Holt, Garth Stein, Edgar Allan Poe.

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Stephanie Meyer! Sunt o grămadă de cărţi cu vampiri mult mai bune ca ale ei, dar toate fetele sunt obsedate de cartea aia numai pentru că Edward e frumos, şi nu ştiu ce. Cine ştie ce visa când şi-l imagina. Blehh.

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Mi-aş lua laptopul cu o grămadă de e-books. :)

24) Şi…acum ce citeşti?
Tocmai am terminat Străini, de Taichi Yamada, şi acum mă chinui să termin cele 150 de pagini din Masca Morţii Roşii şi alte povestiri, de Edgar Allan Poe.


COPIAŢI-MĂĂĂĂĂĂ!!!!!!11111

Cartea de sub pat

Se află izolată de celelalte. De cele pe care le citesc înainte să adorm sau după ce mă trezesc. Acelea stau în dreptul patului, lângă cap.

Cartea de sub pat stă pe skateboard, este plină de praf, are o pagină ruptă şi mai avea puţin până să fie arsă. Este acolo, singură, suportă frigul venind de la cei doi pereţi exteriori, iar covorul nu ajunge până la ea. E neagră, e tristă, e sobră.

Nu se joacă nimeni cu ea.

Stă acolo fără să protesteze, nu deranjează pe nimeni, exact cum ar trebui să facă o carte. Nu face niciun zgomot, doarme o eternitate.

M-am gândit să-i ofer companie, dar nu prea am bani de aruncat acum. Şi oricum, cred că ar vorbi non-stop cu ea. Nu m-ar mai lăsa să dorm, şi ar trebui să le dau foc amândurora. Măcar ar muri împreună. Ar muri împăcate.

Cred că are deja un an. E bucureşteancă, am luat-o de la Cora cu 45 de RON. Era la promoţie, şi am stat mult să mă conving că merită. Până la urmă m-am înşelat, şi la un acceas de furie, am aruncat-o sub pat, fără să mă gândesc că poate o durea. Acele foi nu sunt vinovate. Nu au decis ele cu ce să fie umplute. De ce să mă supăr pe ea? Ar trebui doar să scot cerneala. Aş rupe coperta, pentru a o face să uite de toate necazurile, şi i-aş oferi din nou locul în bibliotecă. Ar sta împreună cu celelalte cărţi.

Dar ar fi prea goală. Ce rost are să ţii o carte în care nu scrie nimic? Celelalte ar râde de ea. Ar fi inutilă, s-ar simţi şi m ai prost. Ar cădea în cel mai insuportabil gol în care ar cădea. Ar înnebuni, ar ţipa, m-ar trezi din somn şi aş arunca-o sub pat. Ar plânge în hohote, şi m-ar trezi din nou. Aş arunca-o pe geam, s-ar juca pisicile cu ea. Nu, pisicile nu au voie să se joace cu 45 de RON. Trebuie să găsesc ceva. Trebuie să fac ceva cu cea. Trebuie să îi găsesc o menire. 

Până atunci, va dormi în continuare sub pat.

Numele ei? Twilight.

Imortalizări

Prima fotografie este dedicată camerei mele de fotografiat, pe care o iubesc mai mult decât iubeşte mama cafeaua!

A doua a ieşit ciudat de bine, îi ador culorile, motiv pentru care nu le-am editat în Photoshop. Tot ce am editat a fost semnătura, borderul şi am adăugat puţin sharpen. :) E prima pe care am făcut-o când am ieşit (dar să nu credeţi că mi-a ieşit din prima încercare).

Pe aceasta am făcut-o în timp ce tata repara gardul lol. Nu ştiu de ce, dar noi suntem întotdeuna cei care fac gardul. >.> Am numit-o "Valuable" pentru că pare atât de insignifiant, uneori nici nu îl observi, dar contează uimitor de mult pentru frumuseţea unei grădini.

Bătea vântul când am vrut s-o fac pe asta, şi până la urmă a trebuit să ţin de creangă.

Nimic nu se schimbă, voi fi aici în fiecare primăvară.

O imagine atât de dezolantă în miez de primăvară, încât nu am găsit alt nume mai potrivit. Partea de sus era neagră și jos era verde, avea majoritatea spinilor rupți, și totuși culorile erau minunate.

Acestea au fost, poate că în altă zi voi reveni. Am avut grijă să fiu anunțată când mai înfloresc flori. :)

Ciudăţenii

Până la urmă şi tema aceea începuse să mi se pară prea complicată. Îmi doream ceva simplu, ceva plăcut văzului, ceva care să nu pară prea extravant. Şi m-am gândit să mă uit prin temele default. Se pare că temele default sunt cele mai bune, până la urmă. Dar, desigur, a trebuit să mă lovesc de decizii grele. Până la urmă l-am ales pe ăsta alb, dar cred că până la urmă tot îl voi schimba cu cel verde.

De abia acum observ cât de plin de prostii e blogul ăsta, şi că parcă nu am scris mai deloc. Cred că ar trebui să încep să mă obosesc să scriu de acum încolo, sau iar va arăta ca ăsta.

Nu mai ştiu de ce i-am spus "immmitation". Probabil pentru că şi pe atunci toată lumea avea blog şi se dădea mare cu el, şi nu eram printre primii, aşa că m-am gândit că ar fi mişto să zic că îi imit pe toţi. Dar până la urmă rămăsesem singura care mai scria ceva, şi mi-am băgat picioarele, până a apărut Kido, şi mi-am amintit ce mişto erau vremurile de atunci haha. La început eram pe wordpress, şi mă gândeam să-l fac în engleză, dar era prea mare bătaia de cap. După care m-am enervat că avea numai template-uri de rahat şi voiam să îl schimb, dar nu puteam.

De ce l-am numit "A state of art" ştiu! Nu ştiam ce nume să-i pun, şi eram extrem de neoriginală, aşa că am căut pă' net bloguri, până am găsit unul care să-mi placă.

Apropo, am ieşit pe afară şi am făcut câteva poze. :) Imediat ce le descarc, le pun bordere şi mă semnez, le postez. 

Ai piţipoance la tine-n curte

Câtă inocenţă! Şi cât de awwwww :3.

Speed test

Jos RDS!
La tribunal cu ei. >.>

Later edit: Măi, cam la 5 minute după ce am postat asta, netul merge ciudat de repede lol.

ANNE HOLT - Eroare Judiciară

Se pare că îmi încalc "promisiunea", şi chiar dacă am terminat-o de mult, sper să îmi mai pot aminti lucruri care m-au surprins plăcut la această carte.

Pe coperţi sunt numai cuvinte de laudă pentru autoare, şi merită din plin. Am auzit că sunt mai multe volume cu cei doi protagonişti, şi de abia aştept să apară şi pe aici (sau să le iau de pe internet dacă le găsesc).

Romanul este axat destul de mult pe psihologie. La început "inamicul" pare chiar invincibil, am început să cred că este un geniu, că nimeni altcineva n-ar fi în stare să facă atâtea infracţiuni şi să scape nepedepsit.

Din păcate, ceva m-a cam nemulțumit la unul dintre personaje, și anume Vik. Nu dă nici urmă de emoție câteodată, și niciodată nu îi convine ceva. Mi se pare că emană un imens pesimism și plictiseală. Şi totuși, pare în același timp... perfectă.

O mică pată de romantism, dacă îi pot spune aşa, este şi ea prezentă. Sunt sigură că în celelalte volume este mult mai pronunţată, dar normal, trăind în România voi avea noroc dacă vor apărea când oi avea 50 de ani.

Firul povestirii  mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Nu este nici imposibil, nu este nici bazat numai pe noroc, ci pe fapte reale chiar (din câte scria pe carte). N-am înţeles însă de ce nu a făcut nimic cu Emilie. De ce n-a omorât-o şi pe ea? Din cauza relaţiilor din familie? (mama moartă... tatăl SPOILER SPOILER nefiind biologic?)

Poate o să o recitesc în viitorul depărtat cândva, şi poate atunci voi găsi şi răspuns la întrebări.

O carte de recomandat!

Începe să mă îngrijoreze...

Deşi mi-am spus ieri că voi lua cele două cărţi ce ne-au fost prezentate, pe drumul spre casă mi-am dat seama ce mare prostie puteam să fac.
Astăzi, când va veni cu cele două cărţi şi-mi va spune să le iau, o s-o refuz.
Pentru că:
1. Le-am găsit pă' net.
2. Rezumatul pe care mi l-a spus ea mi-a fost de ajuns.
3. Nu am nevoie de o carte pentru a avea "succes în viaţă".

Şi concluziile ăstea le-am tras când m-am uitat peste carte. Urăsc cărţile în care nu ştiu ce om superimportant îşi povesteşte viaţa. De ce? Pentru că mereu se pierde în detalii. Începe să explice cum a făcut pipi pentru prima dată singur, cum a dat cu noroi în fața altuia, etc. Ori pe mine chiar nu mă interesează asta.

Sau cărţile care încep cu "Cum să...". Asta de mi-a prezentat-o avea un titlu mai pasiv, să zic aşa. Dar ştiu că am o carte gen "Cum să-ţi faci prieteni", a luat-o unchiu-meu din Franţa şi cred că mi-am dat 3 palme numai la primul alineat .

Chiar nu am nevoie să-mi spună alţii cum să fac. În asta constă frumuseţea vieţii! Să-mi dau singură seama! Să mă descurc singură! Nu vreau să devin dependentă de stilul de viaţă al altora.

Apropo, cred că voi înceta din a mai scrie despre ce citesc, ce fac, ce îmi place, şi asta pentru că la două zile după ce am anunţat pasiunea mea pentru romanele poliţiste, toată lumea le citea şi se dădea mare cu ele.

Nu acuz pe nimeni de plagiere (lol), dar măcar nu vă mai dați mari cu asta. Şi nu mă lăsați numai pe mine să fac treaba, dați-mi și mie ceva de copiat de unde să mă inspir, că mă plictisesc acia.

Chibi Alucard

Nici nu ştiu ce să spun, decât că îmi curgea plictiseala şi pe nări.

Lady Gaga & Beyonce - Telephone

Nu ştiu, dar eu chiar nu mă aşteptam la asta. Gaga arată mai urât în clipul ăsta. :\
Oricum, trebuie să recunosc că îmi place la nebunie cum arată Beyonce aici, deși în general nu prea îmi place de ea.

Voi ce părere aveţi?

BoreDOOM

Luată d'aci.

Dacă eram o lună, aş fi fost noiembrie.

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost sâmbătă.

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost seara.

Dacă eram un animal marin, aş fi fost un peşte.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost Nord.

Dacă eram o virtute, as fi fost isteţimea.

Dacă eram o personalitate istorică aş fi fost Napoleon!

Dacă eram o planetă, aş fi fost Saturn.

Dacă eram un lichid, aş fi fost apă.

Dacă eram o piatră, as fi fost ametist.

Dacă eram o pasăre, aş fi fost vultur.

Dacă eram o plantă, aş fi fost iarbă.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost furtună.

Dacă eram un instrument musical, aş fi fost pian.

Dacă eram o emoţie aş fi fost... nu ştiu.

Dacă eram un sunet, aş fi fost unul foarte tare...

Dacă eram un element, aş fi fost apă.

Dacă eram un cântec, aş fi fost unul în care nu cântă nimeni.

Dacă eram un film, aş fi fost Sunshine.

Dacă eram o carte, aş fi fost Maestrul şi Margareta.

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost KID-sama <3.

Dacă eram un fel de mâncare, as fi fost pizza.

Dacă eram un oraş, aş fi fost Sydney.

Dacă eram un gust, aş fi fost sărat.

Dacă eram o aromă, aş fi fost cea de ciocolată.

Dacă eram o culoare, aş fi fost portocaliu.

Dacă eram un material, aş fi fost hârtie.

Dacă eram un cuvânt aş fi fost hexakosioihexekontahexaphobia.

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost capul.

Dacă eram o expresie a feţei aş fi fost zâmbetul calm.

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost chimia.

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Aoko!

Dacă eram o formă, aş fi fost prisma pentagonala (nici nu ştiu dacă există).

Dacă eram un număr, aş fi fost 6.

Dacă eram o maşină, aş fi fost un Peugeot sau un Range Rover.

Dacă eram o haină, aş fi fost pantaloni.


Dacă eram un aparat electronic aş fi fost telefon mobil.

Dacă eram un nume aşi fii fost Emi.

Blä, blä...

Am adoptat poziția fetusului și am așteptat să mă nasc.

De ce? Dați click pe Read more.

Liberă?

Mă simt ciudat că nu am nicio grijă de vreo lucrare/ascultare/temă/orice pentru mâine. M-am obişnuit aşa, în fiecare zi să fie ceva pentru care trebuie să învăţ.
Mă întreb dacă ar trebui să mă scap de tot de geografie şi să mă ofer mâine la ascultare! Şi asta doar pentru că, wow, nu mai am pentru ce învăţa.  
Nu sunt tocilară, sunt doar dependentă de emoţii!
Ciudat, huh.

Sunt curioasă să gust ceaiul ăsta de portocale pe care mi l-am luat. Mă gândesc că dacă nu pot mânca portocalele aşa cum sunt, poate pot să beau ceai lol.

By the way, aţi văzut ce mişto e la magazin noaptea? Eu la Kaufland plec pe la 22:30, pentru că la 23 se închide, şi nu e nici dracu acolo. Poţi să faci ce vrei, să te prosteşti, să joci fotbal cu portocalele că nu-i nimeni să vadă şi să-ţi facă morală - sunt toţi ocupaţi cu "închiderea" magazinului. Mă gândeam să scriu prostii pe anunţurile ălea de la intrare, dar de fiecare dată uit să-mi iau pix cu mine.

Azi nu am niciun video pentru că... mi se pare că am postat prea multe.

Ah, apropo, la geografie am făcut ala-bala la majoritatea subiectelor, şi probabil şi profu' o să facă ala-bala cu nota...

Am pata pusă pe asta

Cred că o am de câţiva ani.
Dacă v-aţi uitat vreodată pe Antena 3 şi aţi nimerit la secvenţele Earth TV, alea în care arată diferite colţuri ale lumii, vremea, etc, veţi şti melodia.
Eu o ador, dar nu ştiu de ce. Nici nu ştiu ce-mi place la ea.

Scrisoare către liceeni - Tudor Chirilă

:)

Sims 3 World Adventures

A.K.A. Aventurile lui Emi prin Lumea Piratatului.
Mă jur că nu credeam că poate fi aşa greu.
Deci, după ce am schimbat Sims 3 RELOADED version cu razor1911 version, lucru pe care l-am făcut în vreo 4 ore pentru că stupidul meu PC nu mi-a permis niciodată să descarc mai mult de 5 Gb, am încercat să instalez Sims 3 WA.
Dar desigur, trebuie să îi mai dau de câteva ori update. Bineee... nicio problemă.
Iau updates-urile, încerc să instalez.
Eroare, ca de obicei.
Şi când m-a trezit şi pe mine inspiraţia să dau Print Screen când se instalează ca să îmi dau seama unde dracu se opreşte, ce să văd? La help files! Curul fişierelor de instalare, documentele de care te poţi lipsi oricând! Ah, şi erau help files în Cehă, apropo...
Până mi-am dat seama cum sa bag alte help files au mai trecut 2 zile.
Şi desigur, acum am testat jocul şi am constatat că este cea mai mare porcărie pentru care mi-am pierdut vremea. Dar nu îl voi dezinstala! De ce? Pentru că sunt sigură că voi avea chef de el mai târziu şi nu-mi voi aminti cum l-am instalat.

And a random song.





Later edit: Până la urmă tot l-am dezinstalat.

Mi-au venit cărţile! (era şi timpul)

Păcat că  nu am timp nici să le deschid...
În orice caz, una din cărţile pe care le-a luat mama era în spaniolă lol. Ce s-a astupat.