sâmbătă, 10 aprilie 2010

Tâmpenie

Observaţi ceva nou, aşa-i? Ei, din motive stupide cum ar fi cel că marele deştept al pământului s-a plâns că numărul "1412" e prea greu de reţinut, şi pentru că am văzut că mulţi au început să-l încurce pe 4 cu 2 (=_=), a trebuit să-mi schimb adresa.

Probabil se vor uita mai mulţi urât la mine că le e lene să schimbe asta şin blogroll, dar dacă nu vor să mă scoată şi punct. E mai uşor să dai copy/paste decât să te chinui prin toate mesajele de "eşti sigur?" când ştergi ceva.

Că tot veni vorba, am un banc destul de interesant, pe care l-am spus multora, dar care erste pe atât de amuzant, pe atât de adevărat:

Un elicopter zbura deasupra oraşului Seattle.
La un moment dat, vremea se înrăutăţi brusc.
Un fulger lovi elicoperul şi pilotul hotărî că trebuie să aterizeze de urgenţă.
Dar, din cauza ceţii dese şi a ploii, drumul spre aeroport era imposibil de găsit.
Deodată, pilotul zări o clădire înaltă şi zbură înspre ea.
Ajuns în apropierea clădirii, pilotul scrise, de mână, un mesaj, pe o tăbliţă, către oamenii din zgârie-nori: "Unde mă aflu?".
Răspunsul acestora: "Te afli într-un elicopter!".
Imediat după ce a primit acest răspuns, pilotul s-a îndreptat exact spre aeroport şi a aterizat în siguranţă deplină, deşi nu vedea nimic afară.
Odată ajunşi la sol, copilotul îl intrebă:
Copilotul: - Cum de ai reuşit să-ţi dai seama unde e aeroportul? Oamenii aceia ţi-au spus doar că eşti în elicopter şi nu poziţia ta, faţă de aeroport!
Pilotul: - Oamenii aceia puteau să fie doar în clădirea Microsoft. Numai de la Microsoft poţi primi răspunsuri corecte din punct de vedere tehnic, dar fără niciun fel de utilizare practică!

Este imposibil să fi utilizat Windows şi să nu vă fi lovit de una din ferestrele care spun că ceva e în neregulă şi îţi sugerează să faci ce ai făcut de 400 de ori înainte fără vreun rezultat. Uneori sunt utile, dar până la urmă sunt mai multe inutile decât utile. Singura soluţie în aceste cazuri este Gugăl. Gugăl, care din câte am văzut are şi o religie mai nou. Tare.

Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme sunt tot mai nemulţumită de lumea în care trăiesc. Îmi doresc uneori să nu fi prins timpurile acestea. Îmi doresc să fi trăit undeva prin anii 1800. Sunt mai atrasă de trecut decât de viitor. Nu vreau alte invenţii, nu vreau maşini zburătoare şi nici pat care se face singur. Am impresia că vom deveni din ce în ce mai leneşi, obişnuiţi cu indeea că maşinile sunt create pentru a munci în locul nostru, iar noi vom dormi bine-mersi toată ziua.

Ba chiar mă gândeam, stând frumos şi încercând să mă feresc de ploaie într-o staţie de autobuz, că acele mici maşinării galbene au distrus un post de muncă. Acum tot ce trebuie să facem este să băgăm moneda şi primim biletul, fără alte discuţii. Nu-i putem cere ajutorul, dacă suntem călcaţi de autobuz şi şpferul fuge repede, strada e pustie, nu va suna la 112 pentru noi.

Îmi amintesc de un film, numit Idiocracy. În acel film oamenii aveau WC în fotoliu, se uitau la fotbal 23,5/24, mizeria era peste tot, şi nu mai ştiau altceva decât să pornească TV-ul.

Dacă mă gândesc bine, chiar vi-l recomand. Minunaţi-vă de frumoasele preziceri asupra viitorului nostru!

Your sarcastic and psychotic,

3 comentarii:

Cipy spunea...

Nu-i nici o problema si nici un deranj. Chiar acum fac modificarile. :)

Anonim spunea...

Te-am actualizat în Blogroll. :)

DragonflyComplex spunea...

Acuma te re-bag în blogroll :)).Cel puţin la mine nu arată chestiile ălea cu "Eşti sigur?" care mă scot din minţi.

Trimiteți un comentariu