Mă car

Da, aţi auzit bine. Mă rog, aţi citit.

Plec în vacanţă. În sfârşit. Mereu mi se pare că plec prea târziu. În fine, nimic nou sub soare (pentru mine, cel puţin)... plec la Letze. Aşa-mi place să-i zic Luxembourg-ului. Mi se pare mai haios. =D Letzeburg, Luxembourg, Luxemburg, Lux, Letze.

Lux sună cocălăresc.

- Unde plec în vacanţă?
-  La Lux.

Letze sună mai haios.

- Unde pleci în vacanţă?
- La Letze. ;3

Oh, am început să bat câmpii. Partea bună e că măcar mă mai plimb. Nu o să stau în băşina aia de ţară toată luna August (şi o parte din Septembrie). Măcar mă mai duc şi pe la Paris, Viena, Praha. =P Vin cu poze, desigur. Pentru că ador pozele. Oricum, plec poimâine, deci s-ar putea să mai scriu un post.

Dacă nu, ăsta o să fie postul de adio! D:

M-am cărat!




P.S.: Aţi văzut asta? <3 Can't wait!

Pe degeaba

În fiecare vacanţă intervine aceeaşi ceartă între mine şi părinţii mei: „Emi, de ce stai aşa mult la calculator?” mă întreabă ei. Şi eu le răspund „Pentru ca n-am altceva mai bun de făcut”.
După care îmi spun să mă plimb pe afară. Ies în curte. Nu durează mult că încep sa mă plimb în cercuri ca o nebună. Stau jos. Mă pişcă un ţânţar. Înjur. Tataie îmi spune să nu mai înjur. Înjur din nou în gând. Mă mai pişcă vreo cinci. Încerc să-i ignor. Vine frate-meu şi toarnă apă peste mine. Intru în casă înjurând.
Mă aşez frumos pe scaunul din faţa calculatorului şi mama îmi spune să o ajut să-i facă pierul lui frate-meu. Nu sunt atentă şi îl ard. Îmi iau înjurături.
Plec şi mă pun la TV. Vine tata şi mă dă la o parte că-i meci. Mă uit şi eu la meci, dar de pe jos. Vine frate-meu şi închide TV-ul pentru că nu-i place fotbalul. Îşi ia înjurături.
Acesta ar fi scenariul dacă i-aş asculta.
Post de umplutră, daţi-mă în judecată.

You Lost Me - Christina Aguilera

Cea mai bună melodie de pe albumul nou - "Bionic". După părerea mea, albumul ăla e plin de sex, ca şi single-ul care se presupune că l-a promovat ("Not Myelf Tonight"). Albumul nu a avut cel mai mare succes din lume, trebuie să spunem. De fapt, cred că în acest moment consumă 35% din rezerva umanităţii de şerveţele pentru că după ce a făcut atâta tam-tam, nu a ajuns decât la 111.000 de exemplare vândute în prima săptămână.

Să-i fie de bine, dacă iar o dă pe lângă.

O pauză

Da, asta mi-am luat.
Nici nu ştiu dacă am fost ocupată cu ceva, de fapt. Mai mult m-am plimbat aiurea prin casă, m-am plâns că-s ocupată dar de fapt voiam să fac ceva fără să am vreun chef. Mereu mi se întâmplă asta. Până când, într-o zi m-am gândit să citesc Gazda.
Unii s-au uitat ciudat la mine.

- EMI?! STEPHENIE MEYER?! TWILIGHT!!!

Cam asta a fost reacţia majorităţii...
Ideea e că n-am nimic cu autoarea. Dacă a dat-o în bară - cel puţin pentru mine - cu prima carte (trilogie, na), nu înseamnă că nu îi ai acord o a doua şansă. Şi culmea culmilor, am adorat acea carte!
Stăteam cu ea deschisă la mijloc şi ţipam

- HAI ODATĂ! SĂRUTĂ-L FATĂ PROASTĂ!

Mda.

Am schimbat template-ul din nou.
M-am gândit că ăla era prea dark şi suntem la începutul verii şi n-am chef de emoism lol.
Cred că m-am schimbat. În bine, sper. Nu mai sunt lipită de eternii blugi. M-am săturat. Nu vara asta! De data asta voi da undă verde fustelor şi rochiilor. =) Nu ştiu ce m-a lovit, dar parcă am început să văd lumea prin alţi ochi.

Poate e din cauza vacanţei. Din cauza liceului?
În sfârşit a scăpat de gimnaziu, şi acum - normal - a altă problemă. Nu ştiu la ce profil să dau. Am promis în stânga şi în dreapta că ba stau cu X-ulescu în bancă, ba mă duc la Mate-Info, ba la bilingv Engleză, ba la Ştiinţe ale Naturii, etc. Cred că le voi pune pe toate, în ordinea mediilor, într-un final.
În fond, am 9.88 media de admitere. Nu sunt un geniu, dar măcar am din ce alege. Şi dacă nu-mi convie, mă car dracu la alt profil, ce atâta filosofie?

Apropos... aţi observat noua modă? În loc de cratimă mai nou avem punct. Înainte a fost apostroful. Mă întreb ce urmează. Paranteză?

M-a întrebat; M`a întrebat; M.a întrebat; M)a întrebat; M¤a înrebat; M#a întrebat; M"a întrebat.

Trebuie să recunosc că a 5-a arată binişor. Poate până fac 50 de ani or să-mi zică nepoţii "bunica analfabetă" pentru că nu voi mai putea citi româna...

NU! NU! NU!

Nu mai vreau pesimism!

Am învăţat că...

• Atunci când toate merg perfect, să mă aştept la ceva oribil.
• Am prea mulţi ciorapi sub pat.
• Poate ar trebui să renunţ să mai dau cărţi în stânga şi în dreapta. 
• Nici acum nu am primit cartea înapoi de la profesoară.
• Mi-e jenă s-o cer înapoi.
• Numărul de ore petrecut să te machiezi este direct proporțional cu numărul de ore petrecut să te demachiezi în baie când te prinde profa.
• Unii oameni sunt ori lenţi la minte, ori pur şi simplu înapoiaţi.
• Iar alţii ar trebui să renunţe la tactica "pasivistă" de comunicare.
• Chestiile ăstea-s la modă.

Weekend-ul a trecut mult prea repede. Poate ar trebui să învăţ să mă organizez mai bine. Dar degeaba spun ăstea, pentru că orice aş face tot sfârşesc în aceeaşi dezordine pe care o iubesc. În 20 de minute ar trebui să fiu pe drum la şcoală, dar eu sunt încă în pijama, ascult o melodie stupidă şi scriu pe blog. Nici n-am mâncat.

Ieri au venit unele de la Avon şi ne-a învăţat să fim femei (lol?). Au luat fetele de la 2-3 clase şi le-a adunat ca să le bage în cap chestii gen:

Paşi pentru îngrijirea tenului:

x. Curăţare
x. Tonifiere
x. Îngrijire (LOL!)

Adică aceleaşi prostii pe care le auzim în fiecare reclamă la Garnier, Nivea, Clean&Clear, etc. Şi mai au şi tupeul să arate feţe perfecte care cu siguranţă nu arată aşa datorită produselor minune de la Avon. Pe Geoană l-am scuzat când a făcut poză cu nişte elevi şi a răspândit-o prin şcoli (tata încă mai are vreo 200 prin portbagaj), dar când vii la fete de 14 ani să le spui cum să se machieze e stupid.

Ca să nu mai menţionez tombola. Trebuia să completăm cu numele, numărul de telefon, e-mail, adresă, etc. Eu credeam că le trebuie adresa ca să ia toate căcaturile ălea şi să-ţi trimită premiul. Dar nu, au înmânat premiul pe loc, iar adresele fetiţelor fraiere a rămas la ei, la fel şi numărul de telefon şi adresa de e-mail, ca să ne trimită patru mii de reclame prin poştă, să ajung să înot prin ele, să mă sune în fiecare zi ca să vin la sediul lor şi să asist la o "şedinţă de make-up", să îmi spameze toată căsuţa de e-mail, ş.a.m.d.

Am devenit obsedată de ceasuri şi maşini, apropos.

Totul a început cu faptul că nu mai aveam chef să întreb lumea cât e ceasul, şi că-mi era lene să mai scot cărămida din buzunar. Aşa că i-am spus lu' mama că vreau ceas. Şi mama a spus că n-are chef să plece să suporte fiţele mele cu privire la calitate, firmă, mărime, etc, aşa că mi-a dat un ceas vechi de-al ei să-i pun baterie şi curea nouă. Şi nu numai că am scăpat cu 20 de roni, dar m-am uitat prin vitrine şi am văzut că un ceas de aceeaşi firmă costă ridicol de mult (am văzut şi unul cu 2900 RON, lol).

În fine, tot în pijama sunt şi mai sunt 5 minute, azi dau lucrare la istorie şi ieri mi-am adus aminte. Ah, ieri am mai dat o teză la mate şi am calculat că dacă iau 4 îmi iese media 9. :)

Tâmpenie

Observaţi ceva nou, aşa-i? Ei, din motive stupide cum ar fi cel că marele deştept al pământului s-a plâns că numărul "1412" e prea greu de reţinut, şi pentru că am văzut că mulţi au început să-l încurce pe 4 cu 2 (=_=), a trebuit să-mi schimb adresa.

Probabil se vor uita mai mulţi urât la mine că le e lene să schimbe asta şin blogroll, dar dacă nu vor să mă scoată şi punct. E mai uşor să dai copy/paste decât să te chinui prin toate mesajele de "eşti sigur?" când ştergi ceva.

Că tot veni vorba, am un banc destul de interesant, pe care l-am spus multora, dar care erste pe atât de amuzant, pe atât de adevărat:

Un elicopter zbura deasupra oraşului Seattle.
La un moment dat, vremea se înrăutăţi brusc.
Un fulger lovi elicoperul şi pilotul hotărî că trebuie să aterizeze de urgenţă.
Dar, din cauza ceţii dese şi a ploii, drumul spre aeroport era imposibil de găsit.
Deodată, pilotul zări o clădire înaltă şi zbură înspre ea.
Ajuns în apropierea clădirii, pilotul scrise, de mână, un mesaj, pe o tăbliţă, către oamenii din zgârie-nori: "Unde mă aflu?".
Răspunsul acestora: "Te afli într-un elicopter!".
Imediat după ce a primit acest răspuns, pilotul s-a îndreptat exact spre aeroport şi a aterizat în siguranţă deplină, deşi nu vedea nimic afară.
Odată ajunşi la sol, copilotul îl intrebă:
Copilotul: - Cum de ai reuşit să-ţi dai seama unde e aeroportul? Oamenii aceia ţi-au spus doar că eşti în elicopter şi nu poziţia ta, faţă de aeroport!
Pilotul: - Oamenii aceia puteau să fie doar în clădirea Microsoft. Numai de la Microsoft poţi primi răspunsuri corecte din punct de vedere tehnic, dar fără niciun fel de utilizare practică!

Este imposibil să fi utilizat Windows şi să nu vă fi lovit de una din ferestrele care spun că ceva e în neregulă şi îţi sugerează să faci ce ai făcut de 400 de ori înainte fără vreun rezultat. Uneori sunt utile, dar până la urmă sunt mai multe inutile decât utile. Singura soluţie în aceste cazuri este Gugăl. Gugăl, care din câte am văzut are şi o religie mai nou. Tare.

Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme sunt tot mai nemulţumită de lumea în care trăiesc. Îmi doresc uneori să nu fi prins timpurile acestea. Îmi doresc să fi trăit undeva prin anii 1800. Sunt mai atrasă de trecut decât de viitor. Nu vreau alte invenţii, nu vreau maşini zburătoare şi nici pat care se face singur. Am impresia că vom deveni din ce în ce mai leneşi, obişnuiţi cu indeea că maşinile sunt create pentru a munci în locul nostru, iar noi vom dormi bine-mersi toată ziua.

Ba chiar mă gândeam, stând frumos şi încercând să mă feresc de ploaie într-o staţie de autobuz, că acele mici maşinării galbene au distrus un post de muncă. Acum tot ce trebuie să facem este să băgăm moneda şi primim biletul, fără alte discuţii. Nu-i putem cere ajutorul, dacă suntem călcaţi de autobuz şi şpferul fuge repede, strada e pustie, nu va suna la 112 pentru noi.

Îmi amintesc de un film, numit Idiocracy. În acel film oamenii aveau WC în fotoliu, se uitau la fotbal 23,5/24, mizeria era peste tot, şi nu mai ştiau altceva decât să pornească TV-ul.

Dacă mă gândesc bine, chiar vi-l recomand. Minunaţi-vă de frumoasele preziceri asupra viitorului nostru!

Your sarcastic and psychotic,

Ăia mor de foame

Propoziţia asta este foarte des întâlnită, dar de cele mai multe ori formulată diferit. Unii mai adaugă faptul că până şi câinii la noi mănâncă mai bine decât "ăia", alţii clarifică propoziția adăugând "ăia din Africa". Ieri seară am avut o mică discuţie cu mama (care bineînţeles s-a transformat într-o ceartă ar zice unii judecând după tonul pe care îl are mama când e contrazisă) în privinţa acestei afirmaţii.

Nu pot spune că mă doare-n dos de ei. Dar nici nu obsedez lumea cu asta. Şi mama, am observat, este cam obsedată de ideea că ăia mor şi noi râdem. Eu nu am râs vreodată de ei, şi nici nu cred că sunt prea mulţi care o fac. Majoritatea nici nu se gândesc la ei.

Dar, de fapt, cine sunt ei?

Ei, vă spun eu, sunt toţi cei care mor de foame. Nu ne referim la o persoană anume. Folosim pronumele doar pentru a da impresia că ştim, că am şi trăit printre ei, că i-am văzut cum cad din picioare că n-au apă. Dar nu. Din pură lipsă de informaţie spunem ei. Ei sunt şi oamenii din Europa care mor de foame. Ei sunt şi cei din Asia care mor de foame. Ei sunt toţi cei care mor de foame, până şi cei care şi-o fac cu mâna lor (greva foamei, spre exemplu).

Mă doare capul de la atâta gândit negativ, poate voi continua altă dată, dacă vreţi puteţi continua voi (xD), şi vreau să trec la alt subiect.

Ieri am cumpărat revista COOLGirl. Mi-am jurat că nu o mai cumpăr după ce mi-au demonstrat câtă prostie poate exista în societate. Ce, mă rog, au făcut de m-au călcat aşa pe nervi? Simplu: le început este o rubrică, cu ce este "in" şi cu ce este "out". Mă uit din curiozitate pe acolo. La început erau chestii chiar interesante, idei frumoase pentru un outfit drăguţ. Dar după ce că şi aşa suntem expuşi la o mulţime de prostii prezentate de proşti, s-au gândit ei ce s-au gândit... ce să fie "in"? Şi aşa au obţinut rezultatul: ESTE "IN" SĂ VEZI AVATAR.

Dacă ar fi fost revista mea şa fi călcat-o în picioare. Pentru numele lui Dumnezeu, este un film! Cum poţi fi catalogat drept "înăuntru" sau "afară" după un rahat de film!? Eu l-am văzut înainte să devină lumea atât de obsedată de el, şi trebuie să recunosc că pe atunci îmi plăcea. Şi aşa, iarăşi, pentru a mia oară, ajung să urăsc un lucru pentru că lumea este obsedată de acel lucru. Nu, cred că adevărul este că sunt obosită. Sunt plictisită de isterie.

Ohh cât negativism.



P.S.: Nu-nţeleg ce are FF-ul de îmi tot subliniază două din trei cuvinte corecte... >.>