Am învăţat că...

• Atunci când toate merg perfect, să mă aştept la ceva oribil.
• Am prea mulţi ciorapi sub pat.
• Poate ar trebui să renunţ să mai dau cărţi în stânga şi în dreapta. 
• Nici acum nu am primit cartea înapoi de la profesoară.
• Mi-e jenă s-o cer înapoi.
• Numărul de ore petrecut să te machiezi este direct proporțional cu numărul de ore petrecut să te demachiezi în baie când te prinde profa.
• Unii oameni sunt ori lenţi la minte, ori pur şi simplu înapoiaţi.
• Iar alţii ar trebui să renunţe la tactica "pasivistă" de comunicare.
• Chestiile ăstea-s la modă.

Weekend-ul a trecut mult prea repede. Poate ar trebui să învăţ să mă organizez mai bine. Dar degeaba spun ăstea, pentru că orice aş face tot sfârşesc în aceeaşi dezordine pe care o iubesc. În 20 de minute ar trebui să fiu pe drum la şcoală, dar eu sunt încă în pijama, ascult o melodie stupidă şi scriu pe blog. Nici n-am mâncat.

Ieri au venit unele de la Avon şi ne-a învăţat să fim femei (lol?). Au luat fetele de la 2-3 clase şi le-a adunat ca să le bage în cap chestii gen:

Paşi pentru îngrijirea tenului:

x. Curăţare
x. Tonifiere
x. Îngrijire (LOL!)

Adică aceleaşi prostii pe care le auzim în fiecare reclamă la Garnier, Nivea, Clean&Clear, etc. Şi mai au şi tupeul să arate feţe perfecte care cu siguranţă nu arată aşa datorită produselor minune de la Avon. Pe Geoană l-am scuzat când a făcut poză cu nişte elevi şi a răspândit-o prin şcoli (tata încă mai are vreo 200 prin portbagaj), dar când vii la fete de 14 ani să le spui cum să se machieze e stupid.

Ca să nu mai menţionez tombola. Trebuia să completăm cu numele, numărul de telefon, e-mail, adresă, etc. Eu credeam că le trebuie adresa ca să ia toate căcaturile ălea şi să-ţi trimită premiul. Dar nu, au înmânat premiul pe loc, iar adresele fetiţelor fraiere a rămas la ei, la fel şi numărul de telefon şi adresa de e-mail, ca să ne trimită patru mii de reclame prin poştă, să ajung să înot prin ele, să mă sune în fiecare zi ca să vin la sediul lor şi să asist la o "şedinţă de make-up", să îmi spameze toată căsuţa de e-mail, ş.a.m.d.

Am devenit obsedată de ceasuri şi maşini, apropos.

Totul a început cu faptul că nu mai aveam chef să întreb lumea cât e ceasul, şi că-mi era lene să mai scot cărămida din buzunar. Aşa că i-am spus lu' mama că vreau ceas. Şi mama a spus că n-are chef să plece să suporte fiţele mele cu privire la calitate, firmă, mărime, etc, aşa că mi-a dat un ceas vechi de-al ei să-i pun baterie şi curea nouă. Şi nu numai că am scăpat cu 20 de roni, dar m-am uitat prin vitrine şi am văzut că un ceas de aceeaşi firmă costă ridicol de mult (am văzut şi unul cu 2900 RON, lol).

În fine, tot în pijama sunt şi mai sunt 5 minute, azi dau lucrare la istorie şi ieri mi-am adus aminte. Ah, ieri am mai dat o teză la mate şi am calculat că dacă iau 4 îmi iese media 9. :)